ULTIMUL BORDEI DIN ORASUL GIURGIU

Giurgiu, Str. Tudor Vladimirescu, Nr. 69 - locul in care nici o casa nu se inalta falnic, curtea in care nici o fereastra nu se vede peste gard! Ai putea spune ca nu locuieste nimeni acolo, daca nu ai vedea batranii de la poarta care stau fiecare pe scaunelele lor si discuta!
Strada Tudor Vladimirescu din Giurgiu este mai mult o ulicioara decat o strada de oras... cu macadamul de peste 100 de ani in acelasi loc, singurul semn de nou fiind, "biscutii" cu care s-au inaltat noile trotuare; la numarul 69, unde numai rufele de pe sarma anunta ca acolo mai locuieste cineva, "se ascunde" o comoara arhitectural-istorica, a orasului Giurgiu, a istoriei sale si a traditiilor, ultimul bordei dintr-o zona urbana din Campia Burnazului.

Nimic nu anunta prezenta unui astfel de monument de extrema importanta, nici macar un amarat de panou cu deloc cunoscutul semn al patrimoniului romanesc! Aviz domnilor de la departamentul de cultura, culte si patrimoniu din Giurgiu si dinBucuresti... in caz ca mai au ceva spatiu liber in incarcata agenda cu evenimente culturale si monumente in proces de salvare si promovare, le recomand sa se ocupe si de acest monument!
Evident ca nu se va intampla...ca ei sunt atat de idioti incat nici nu stiu unde este strada, darmite monumentul!

schita cu aspectul bordeiului din Giurgiu in anul - 1880

schita cu aspectul bordeiului din Giurgiu in anul - 1880


Actualii proprietari ai imobilului - monument, locuiesc aici de 19 ani (1990) si mi-au marturisit ca
s-au mutat cu toate cele, in mica "casuta minune" pentru ca vara este racoare si iarna cald! Drept sa va spun, eu cand am ajuns la ei, aveau ferestrele deschise, ca le era prea cald in casa!

In imaginea de mai jos, fotografie facuta in jurul anilor 1980, fosta propretara a bordeiului, care a deceda in 1990 - si careia ii datoram existenta acestui monument!

Cladirea exista din anul 1880 - iar in anii 1980, dupa aproximativ 100 de ani, aceasta constructie este ultima de acest tip din orasul Giurgiu.

Dupa cum se vede, pe acele vremuri teribile, sistemul scolar avea numeroase aspect pozitive, din care majoritatea au fost scoase. Se faceau vizite regulate, cu toti copii, la toate "curiozitatile" din oras! asa, am avut ocazia sa si aflu de aceasta minunatie! :)
Vedeti mai sus, ca starea bordeiului era mult mai buna, se vedea clar forma rotunjita a fiecarei imbinari, varul proaspat(ca doar se spoi in ficare primavara)! Nevoile, necunostinta de cauza si nepasarea autoritatilor de profil(nu-i mai insir...), au dus la... tencuirea cu beton a constructiei, ceea ce a daunat mult aspectului exterior,dar... a ajutat la rezistenta in fata intemperiilor.

Pionierii de mai sus, fosti soimi ai patriei, au avut ocazia sa cunoasca un monument intr-o stare excelenta, pionieri care acum cateva zile, mi-au spus si mie despre acest monument iar eu... am trecut la actiune si...iata-ne!

Un plan incropit ochiometric, nu este un releveu la scara, dar... pentru a explica funciunile camerelor si impartirea... este super suficient!


Oamenii ne-au primit fara sa clipeasca, aproape ca imi era teama de cat de primitori au fost...
S-au bucurat nespus de mult, nu prea au vizite pe acolo, dar... mi-au spus ca a venit cineva de la o televiziune, dar..nu stiu cine!Cand le-am spus ca sunt giurgiuvean... nici nu m-au mai intrebat de ce fac poze, nici eu nu am stat prea mult de vorba!

Eu le-am ramas dator cu fotografiile facute si o viitoare vizita..... in care promit sa mai trag cateva cadre, ceva mai concludente, cu constructia! :)

Printre chicote si latraturi, doi dulai cat palma ma latrau, altul ma lingea de nu-mi venea sa cred, si o pisica care nu stia mai repede cum sa se bage in seama, batranul ma conduce spre intrare, si batrana aranja deja "dezordinea" din calea musafirilor!
Curtea este maricica si o mare parte betonata, ca sa nu se mai faca noroi! nu prea mai tine lumea rosii si ardei in curte, acum cand avem de la turci, aproape de pomana! Batrani mai tin cateva gaini," ca o gaina de curte nu se compara cu una de la piata"!


Proprietarul la intrare in bordei....
Cum va spuneam, constructia a fost tencuita, iar acoperisul este acum, acoperit cu tabla si tigla, inlocuind stuful care de mult nu se mai folosea si nici mesteri nu mai erau!


Constructia este cu atat mai inedita, daca ne gandim la faptul ca Giurgiu este un oras amplasat intr-o "groapa" si pe 2 delulete de max +19,00, comparativ cu Russe unde inaltimea medie este de +45,00 metrii. De multe ori beciurile giurgiuvenesti, au fost inundate, dar 2 zone nu au patit nimic, una din ele este "magura Smarda" - pe care exista in anii 1800, Mahalaua Smarda, anexata orasului in 1830, zona in care a fost construit si bordeiul nostru valoros.




Vedere de la nivelul ochiului, din interiorul bordeiului, spre aleea de intrare!





Peretele cu icoane din "camera buna", o camera de care poate ati mai auzit pe la bunici, acea camera pe care toti o tin cu cele de valoare, cu zestrea, cu asternuturile bune, samdp.




O casa mare, dupa asteptarile mele, in care au ramas pe loc.... momente din cultura romaneasca de peste aproape 200 de ani! De la tipul minimalist de locuinta tip - bordei, poate una dintre cele mai primitve din aceasta zona, pana la mobilierul cu finisaje rococo, mult cunoscutele mileuri, kitsch-ul romanesc, samdp (chiar si perdele de la "Dunareana" - pentru cei care mai stiu...)
Superba atmosfera! Eu as face un muzeu aici - dar exact asa cum este acum - asa cum probabil ar fi facut si pictorul, romanul - Horia Bernea - fostul director al Muzeului Taranului Roman.



Ca tot spuneam de momente din cultura romaneasca.....





Vedere prin fereastra din camera de zi, de la nivelul solului.....curtea!
Zapada acoperea aproape in fiecare an, intreaga constructie,ploile nu erau o problema, ca doar sunt in deal, altfel nu ar fi putut face bordei in Giurgiu. Nici vanturile nu sunt o problema, iar de inundatii nu le este frica, pentru ca niciodata nu s-a inundat dealul Smarda din Giurgiu!




Din pacate noua "regularizare" a orasului Giurgiu, aduce cu sine, prostia si ignoranta angajatilor ADP si a celor de la mediu!~ Sute de arbori au fost pur si simplu ucisi, cu toate ca erau sanatosi, doar pentru ca cei de la ADP GR nu sunt in stare sa faca taieri de intinerire si de conducere arborilpor si arbustilor! Vai de... cine v-a angajat! Am adus vorba de asta.. pt ca strada asta este CHEALA!si este in panta atentie!


Bordeiele reprezentate de diferiti artisti - in contextul folosirii lor cel mai des:

aceasta postare nu este completa - urmeaza a fi detaliat subiectul in zilele viitoare

Centrul vechi al orasului Giurgiu -HOTEL VICTORIA (Taranu)

Hotel "Victoria" - Giurgiu 2006
Monument istoric - arhitectural, clasa B, protejat prin lege si neglijat de cei care ar trebui sa aplice legea.

Construit si detinut de familiile taranu

Singura sectiune din " Farfuria Mare ", ce forma centrul vechi al orasului Giurgiu, ce se pastreaza si astazi, strajuita de aceleasi cladiri cu scara lor "umana", decenta, ultila si estetica,fara indoiala.
Arborii (tei si frasini), se pastreazi si astazi, unii trecand chiar prin intreaga perioada a comunismului, si ajungand astazi, in fata noastra, sa ne bucure simturile.

JAP! au taiat baietii, peste 30 de arbori (str. Stefan cel Mare si zona discutata) ce aveau intre 20 si unii chiar peste 100 de ani, pentru modernizarea trotuarelor....cred! ca eu nu am inteles nici acum dece?

(cert este ca ADP - Giurgiu, este o organizatie ce nu atinge standardele decentei in activitatea acesteia, iar profesionalismul este un concept inexistent in ceea ce priveste orice actiune a acesteia; poate adunatul frunzelor si musuroitul trandafirilor,:P)

Vedere in lungul straizii curbe, partea carosabila inca este acoperita cu piatra cubica, ceea ce eu consider ca este excelent, si ca se leaga de incercarea de refacere a farfuriei, capatand astfel un caracter unificator, aceasta piatra cubica! dar... sh... ! nu mai spuneti nimanui, ca acum vine gigelul cu idei, si.... rade si piatra cubica care a ramas!

Planul centrului vechi al orasului Giurgiu!

Pentru o vizualizare mai buna, dati click pe imagine! Aici am cartat cladirile ce au ramas din perioada de glorie a orasului Giurgiu, dintre care, ATENTIE, numai 7 sunt monumente declarate iar 2 din acestea au fost renovate corespunzator si conform legii patrimoniului!

Ilie Taranu - in pravalia de langa "Marele Hotel Taranu" - astazi Hotel Victoria.

Cladirea pravaliei, inca mai exista, este in stare foarte avansata de degradare, si incurand va fi demolata. Cladirea a functionat in ultima vreme ca sediul unei "geamgerii", pana in anul 2005.
UPDATE: Cladire disparuta in 2013.

cum a aparut HOTELUL VICTORIA???

Vasiliu Florea, zis "Aneste". A avut magazin de "coloniale si delicatese"(nationalizat). A fost deporta la Sucevita, in 1952-1954, impreuna cu sotia.

Pe locul vechii pravalii, Marin Taranu a ridicat "Marele hotel".

Taranu Ilie, proprietar al unui mic hotel situat pe Str. Garii, a fost deporat la Sucevita - Suceava. Revenit in Giurgiu, complet sarac (prin frauda comunistilor giurgiuveni), dand dovada de harnicie si spirit intreprinzator a devenit din nou unul dintre intreprinzatorii de vaza ai Giurgiului.

Inaugurarea !

Pravalia de langa "Marele Hotel", cea de care vorbeam mai sus! Pravalia apartine nepotului lui Marin Taranu, Ilie.

Despre cei care au construit in centrul orasului Giurgiu, comercianti de seama ai orasului:

Taranu Marin (unchiul lui Ilie). A fost proprietarul hotelului din centru. Deportat, cu familia, la Sucevita - Voivodeasa, 1952-1954, a lucrat in fabrica de cherestea din Sucevita.


Persecutiile comuniste - cumplit de inumane, sadice, totdeauna cu consecinte dramatice si uneori, tragice - au inceput inca din toamna 1944. La inceput pareau rafuieli sau razbunari personale, dar dupa foarte putin timp s-au
"institutionalizat", iar dupa 1948 si-au creat si o baza "legislativa". Scopul era de a lichida elitele - categoria cea mai reprezentativa a natiunii in extensie universala.

Toate s-au facut in numele adevarului, democratiei, si dreptatii, cu incalcarea chiar a constitutiei din 1948 si a noilor legi bolsevice. O neatrerupta avalansa de abuzuri, razbunari, incalcari ale celor mai elementare drepturi. In mai putin de jumatate de secol - cu precadere - in primele doua decenii ale puterii comuniste - Giurgiu a platit
un tribut uman comparabil doar cu cel platit turcilor in cele 4 secole de ocupatie!
Din Giurgiu, au luat calea pribegiei (dirijate si controlate sever) peste 200 de familii, intre 1952-1954. CUmplita perioada a condamnarilor si incarcerarilor - cu tragice finaluri, au continuat pana in 1989 cu toate ca "oficial" se incheiasera
in 1964.

Dupa adaugarea celui de-al doilea nivel!

O imagine deja, emblematica pentru orasul Giurgiu, Turnl cu ceasornic, din piata centrala a vechiului Giurgiu, iar in plan secund, "Marele Hotel Taranu" astazi "Hotel Victoria".

Alte calamitati, in afara de comunism...
In anii 1942 -1946, in Giurgiu au avut loc inundatii impresuinante, ce au inghitit tot orasul, mai putin "dealul Smarda", cunoscut ca fiind cel mai inalt punct din Giurgiu (+19m)

Am pus aceasta imagine, pentru ca intelege mai bine valoarea acestor cladiri, ce astazi le vedem si maine avem toate sansele sa nu le mai vedem. La parterul celor doua cladiri din imagine astazi este un bar, iar langa acestea, mergand spre hotel, exista cunoscutul bar "Irish pub"(nu recomand).

Hotel Victoria

Spre ce se indreapta acest monument arhitectural? click aici!

Str. Stefan cel Mare

"Meteor" - un alt fost hotel cu restaurant, ce mai tarziu devine locuinta pentru multi giurgiuveni, iar dupa nationalizare, aceasta a fost luata abuziv, dupa 1989, fiind ocupata de chiriasi, si proprietari, dintre care si tigani care impreuna cu o buna parte din locatari, distrug sistematic aspectul cladirii, nestiind valoarea acesteia....

Cand am facut aceste fotografii, s-a adunat pe langa mine o gloata de tingani, puradei, iesiti din cladirea ce o vedeti mai sus, si urlau sa le fac poze, au inceput sa se mire, apoi... cand au vazut ca n-au succes, se pisau pe cladire, ca sa le fac poze. Am incercat sa le explic, dar... dupa 5 minute de explicatii, raspunsul a fost dureros..: "auzi baiatu'? da cam cat face camera aia daca o vinzi?"

Detaliu... fatada "Meteor"....O sa vina o postare speciala si cu aceasta cladire.





Alte proprietati ale familiei, Taranu:

Locuinta familiei Taranu - vedere in anul 2000

Restaurata - cladirea construita in 1905 (in anul in care s-a inaugurat, podul de fier Bizetz, peste Canalul Sf. Gheorghe - primul pod in curba din lume)

2009

Pe acesta strada, au locuit numeroase personalitati: Tudor Vianu, Victor Karpis, Marin Taranu, s.a.

Bibliografie:
Constantin Enache, (2005), Compendiu monografic Giurgiu, Bucuresti, ed. Universul Familiei.
Nicolae I., Capatana D., (1986), Giurgiu - Mic Indreptar Turistic, Bucuresti, ed. Sport-Turism.
Imagini vechi(donatie): Ist. Breazu Florian - Muzeul Judetean Teohari Antonescu - Giurgiu
Imagini noi: Alex Gheorghe

Prin aceasta postare, mi-am propus sa prezint, pe scurt, istoria Hotelului Victoria, din Giurgiu, in iamagini; sa va prezint una din persoanele marcante ale orasului Giurgiu de altadata, pe plan economic; si... de nu, sa schimb o atitudine doua, macare pentru cateva minute! :)

Marin Taranu, alaturi de familia sa, s-a reantors in Giurgiu, dupa grelele incercari la care a fost supus in perioada comunista, dar el, este unul din putinele elite care s-au intors in Giurgiu, marjoritatea ramanand in alte regiuni din Romania! Atfel ca... eu am o teorie cum ca, elitele, valorile orasului Giurgiu, in mare parte, au disparut in anii 1952-1954, si usor usor, multi altii au plecat(strainii in tarile de provenienta, iar romanii in orasele mai mari), iar astazi, "asazisele elite", cei pe care ii stim cu totii, sau cel putin auzim de ei, tot felul de nume, tot felul de renume, oricum...impresioneaza prin duritate si prostie!E greu sa cerem giurgiuvenilor sa nu-si distruga orasul, cand... nu prea mai sunt giurgiuveni in zona!cei care au mai ramas... pleaca acum la Bucuresti, ca...acolo este banul, si... asa ajunge Giurgiu un oras plin de.... caractere unori nedorite(daca nu mereu). Stima si resprect pentru cei care, au ramas in Giurgiu si...rezista! :) eu sunt unul din cei care.....a plecat, dar mai viziteaza Giurgiu! Am locurile mele, in care stiu ca este ceva spectaculos(un apus pe canalul Cama, sau pe Groapa cu cenusa, pasari salbatice in Mocanu, stradute romantice in centru, biserici minunate, samdp!


O sa completez postarea cu mai multe imagini recente cu Hotelul Victoria! Daca aveti imagini sau informatii: alexghemail@gmail.com

Mergeti pe la Muzeul Judetean Teohari Antonescu din Giurgiu, merita vizitat, au acum o expozitie interesanta, iar oamenii sunt foarte deschisi ! :) astept sa-mi povestiti cum a fost! :)

Aparat foto - Nemti - Giurgiu - Razboi

Ca sa schimb subiectul, si sa nu-mi ia prea mult timp... pun cateva imagini cu trupele germane si podul peste Dunare intre Giurgiu si Russe (Giurdgevo si Ruschuck).

Fotografiile au fost realizate in anul 1941, trupele erau in asteptare. Podul porneste de pe insula Ramadan, in apropiere de Ostrvul Slobozia (acum fosta statia de pomare), si ajunge in zona garii vechi a orasului Russe.

Podul avea o lungime de peste 800 de metrii, si putea suporta greutati de zeci de tone, iar datorita orientarii navelor suport, comparativ cu curentii si topografia zonei (acesta fiind cel mai potrivit vad pt un astfel de pod), podul putea rezista unor curenti foarte puternici!

Nu intru in detalii despre razboiul mondial, despre tensiunile din acele vremuri! Vroiam doar sa va arat cum arata frontul la Dunare al orasului Giurgiu la acea vreme, si... cum construiesc nemtii un pod... ! :P





Si... din acelasi calup:

Iasi, in perioada anilor 1940!

Trupe germane catre Sibiu!

Odessa, un loc istoric decisiv!

Pana aici a ajuns si strabuicul meu, care dupa ce a trecut prin aproape toate bolile frontului si impuscat, a rezistat in inchisori 7 ani, dupa care s-a intors acasa.... ! O sa fac o postare separata despre intamplarile acestea, ca un jurnal al unui roman pe front!

Daca aveti, fotografii vechi de familie, din Giurgiu, sau cumva legate de Giurgiu, as fi foarte bucuros daca m-ati anunta, numai pentru a le prelua digital si pentru a le introduce in mica baza de bate a acestui site si la muzeu desigur! Atentie! nu exista beneficii banesti daca preiau o vedere veche pe acest blog!

Fara clisee despre acelasi Eminescu...

"Vremea trece, vremea vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate.

Nu spera şi nu ai teamă:

Ce e val, ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece."

de Mihai Eminescu (fragment)

Am stat ceva, pana sa incep sa scriu cateva idei, sa leg punti, ce intrabuinteaza acelasi subiect
dezbatut probabil in mii de site-uri - 15 Ianuarie - ziua de nastere a poetului national Mihail Eminescu.

Peste 80% (si sunt darnic), din cei pe care ii cunosc( inclusiv eu,), deci, ma feresc sa generalizez, dar oricand poate fi gandit la o scara mai larga aceleasi cifre, asa... cum spuneam, peste 80% din cei "din raza mea vizuala" nu stiu mai mult despre Eminescu decat ni s-a dat, sau deloc. Recunosc eu nu am fost preocupat de romantism, deoarece intotdeauna am incercat sa ma integrez in tendintele noi ale lumii contemporante, fapt si indeplinit, iata-ma , cam asta este pozitia mea ; dar romantismul a fost acolo mereu, asa cum si Eminescu a fost, alaturi de toti ceilalti, din biblioteca pana pe bancile din parcuri!
Asadar... m-am documentat, ca sa nu fiu chiar p'afarist, cine a fost omul Mihail Eminescu, cercul de prieteni, aspectele nepromovate ale vietii acestui om....(si nu vreau sa incep comparatiile cliseu, sa nu adormiti de tot).

Incep prin a spune ca Mihail Eminescu si tragicul sau sfarsit este pus in discutii de o vreme, existand dovezi clare, si studii care vorbesc despre asasinarea lui, despre cat de influentabil era acesta, si despre inclinatia sa accentuata spre politica si economie, fapt care de multe ori l-a adus in posturi foarte jenante pentru unii 'capi' din acea vreme.

Nu vreau sa dezbat eu aici aceste aspecte ale vietii lui, dar va recomand sa va informati, asta nu numai pentru stiinta dumneavoastra si si pentru o mai reala privire asupra trecutului nostru, si a adevaratei esente romanesti. Iar ce am citi eu, si mi-a starnit atentia, este:

De ziua lui Eminescu, noi manuscrise publicate...

15 Ianuarie, ZIUA nationala a CULTURII romane, potrivit unei propuneri înaintată parlamentului de Academia Română, a declarat preşedintele secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.

SITE OFICIAL Mihai Eminescu - praf in ochii doritorilor de cunoastere

Nu stiu cat de mult conteaza pana la urma viata acestui om(in comparatie cu opera sa), si cat de mult ar trebuie sa conteze opera sa in vietile noastre; eu stiu doar ca... o data cu descifrarea unor enigme legate de anumiti
artisti (poeti,pictori,muzicieni...), enigme din viata lor personala, ajungi sa vezi si sa simti altfel si opera lor; pentru ca orice artist are o calatorie initiatica (cum Eminescu a avut-o pe a lui, in care a trecut si prin Giurgiu), experientele fac arta fiecaruia...


Eminescu pentru mine, a fost si este in continuare, o esenta a acelei categorii de oameni care se opun, carora adevarul le este prea evident pentru a inchide ochii, acei oameni care nu stau in genunchi, care "urla cand nimeni nu-i asculta si vorbesc calm cand sunt ascultati"!
Eminescu ar trebui sa fie model pentru toti tinerii de astazi, eu fara sa vreau impartasesc o atitudine a aceleasi categorii de populatie, si prin urmare, va rog sa nu stati indiferenti si sa cunoasteti si sa propagati adevarul!

ASASINAREA LUI MIHAI EMINESCU

"Repetitia, e mama invatatului" - Il stim pe Eminescu - dar... cine e?
Sa ne amintim de el, asa cum il stie fiecare, si sa citim o poezie in memoria lui!

Junii corupţi

"La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.

O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.

Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?

Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi!

Sculaţi-vă!... căci anii trecutului se-nşiră,
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.

Sculaţi-vă!... căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.

Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.

Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;
În două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier!

În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.

Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stârv spre-a-l sfâşia;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.

Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sunt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt."

(baietii care supravegheaza blogul...da voi astia de la primarie! mai cititi o data si da-ti-va cate-o palma)

ALTE POEZII SCRISE DE MIHAI EMINESCU

Centrul Orasului Giurgiu - Farfuria - Gradina Centrala Turnul cu Ceasornic

GRADINA CENTRALA din PIATA CAROL I - GIURGIU - ASTAZI PIATA UNIRII

Inima orasului ....

ianuarie 2008

Incep acest an, fara tonul agresiv, si cu speranta unei longevive note optimista, ce imi dorest sa va atinga!


Cu postarea acesta, va invit sa "visati" orasul de altadata, Giurgiu asa cum nu l-am vazut pana acum (dar poate l-am simtit), farmecul lui, si povestea plina de aventuri a centrului!
Va ofer povestea in imagini, restul va apartine!

Inainte de 1830, Turnul si Piata publica (Targul), din Giurgiu se prezenta cam asa: carele se infundau in noroi, porcii nu mai guitau in centru si numai la margini, toti incepusera sa creada din ce in ce mai mult in Giurgiu - si sa vada cum aceasta comuna de pe marginea Dunarii, ajunge oras, ajunge port, ajunge centrul universului lor, locul in care poti sa-ti duci viata!

In imaginea de sus, se observa o minima amenajare, adica o serie de stalpi de apoximativ 40cm, cel mai probabil pentru a tine departe trasurile si carele ce se vanturau intens....
Faptul ca in acest desen nu exista care si oameni foarte multi, nu trebuie neaparat sa insemne ca nu erau, desi atmosfera este... deprimanta, resursele din acele timpuri erau mai limitate ca ale noastre... prin urmare...se poate ca pur si simplu ca cel ce desena sa fie interesat numai de arhitectura!

Dupa cum am mai tot spus, si aratat, in postarile anterioare ( pe care va invit cu caldura sa le cititi) mai sus este Primul plan de regularizare "urbana" - stradala din Giurgiu, ce are la baza santurile de aparare, zidurile de aparare ale fortaretei Giurgiu, si canalele de scurgere si drenaj.
Acest sistem stradal, exista si astazi in proportie de peste 60%, numai centrul fiind distrus total.
Sistemul implementat de Gen. Kiseleff a adus orasului faima, creanduse mici poluri sociale, centre (Piete publice urbane) - cosmopolite si pline de viata, din care porneau radial strazile si ulicioarele cu denumiri rusesti.



Turnul a fost intotdeauna remarcat de orice trecator din toate timpurile, ca dovada numeroasele desene si fotografii. Acest accent arhitectural volumetric, a dominat centrul orasului Giurgiu pana la venirea comunismului. Turnul si importanta prezentei acestuia intr-o zona plata de campie, fac jocurile si pentru planificarile de dezvoltare viitoare, astfel ca totul va fi modelat in jurul lui.


La infrumusetarea noului oras instituit - Giurgiu - au participar arhitecti de seama(italieni,francezi,englezi,rusi...), iar gradina centrala, este una din primele 3 de acest tip din Romania.

centrul vechi al orasului Giurgiu

Giurgiuvenii au denumit acest centru cultural - social - urban, "Farfuria de la Giurgiu" , pentru simplu motiv ca sunt mai multe ronduri, pe care se "invart" tinerii si batranii , la promenada sau cu treaba, zi si noapte ! Bunicii mei au apucat putin sin "farfuria", mi-au spus multe, nu vreau sa incarc postarea asta care deja este...prea incarcata, cert este ca era ceva unic in Romania!

plan curat centru vechi Giurgiu - Farturia - La Turn

Ce sa mai... era o nebunie frumoasa! Fiecare colt de cladire era transformat sau construit pentru a deveni o carciuma, un bar sau o cafenea. (in jurul anului 1910, in Giurgiu existau aproximativ 150 de carciumi, dupa ce-a de-a doua monografie a orasului, acest numar raportat la cei nici 15000 de localnici si trecatori) - Auzeai scripetii scrasnind cand trageau mobila la etaj, pianul din club rasuna cum se apropia seara, insotit de rasete, portul vuia de nave si calatori, straini pe strazile orasului, veniti de la Viena sau Constantinopol... calestile faceau drumuri intre port si centru iar pentru plimbari romantice mergeau prin intreg orasul.... primitor, cosmopolit!




Roamni, bulgari, greci, turci, unguri, rusi, englezi, francezim nemti, si multi altii... faceau Giurgiu, un oras prosper, ce crestea de la an la an...si se indrepta cu orice pret spre Dunare si spre Bucuresti.
Un plan mai nou al orasului Giurgiu, planul strazilor mari, si cateva repere de la acea vreme - in jurul anului 1912, cand abea fusese construit podul Bizetz si se construia calea ferata spre Dunarea mare!


Giurgiu interbelic - ce frumos, ce romantic..... sa ai imaginea acesta in suflet cand te plimbi pe strazile din centrul vechi, sa iti imaginezi ca esti acolo... si sa apreciezi ce inca mai exista! Trebuie sa invatam cumva sa pretuim trecutul, ca acolo ne stau radacinile, iar fara ele nu avem cum sa crestem....


Ce sosea generoasa, inca nu fusese pavata, iar rigolele de pe marginea drumului (santurile), de multe ori dateau un miros... nu foarte placut, caci pe vremea aceea, canalizarea nu prea era...cum nici asta nu este (stau in centru si va spun sincer...doar noi si 3 vecini mai sunt conectati la canalizare, resul... au haznale, fose....ma rog, unii cresc si porci..)

Primul si cel mai important element vinovat pentru distrugerea frumosului oras, si frumosului centru, este razboiul.... mai corect RAZBOAIELE.... Fara sa insist pe istorie, de data acesta, am sa las imaginile...

Dupa ce Giurgiu, a fost declarat cel mai distrus, cel mai bombardat oras de pe Dunarea roamneasca, s-au facut eforturi imense pentru a pune pe picioare orasul si pentru a readuce oamenii fugiti innapoi! A fost macel...au murit mii, rapusi de gloante sau de boli, caci pe acea vreme apa potabila era la mare pret in zona acesta.... o inundatie usoara a Dunarii putea distruge toate puturile din zona!




Gradina centrala, reanvie, si o data cu aceasta tot orasul, merge mai departe! Deja pavate, soselele si trotuarele, magazine tot mai "dichisite" isi fac aparitia, mirodeniile isi fac simtita prezenta de la coltul strazii, piata si cladirile ei, formeaza un fel de amfiteatru... ecoul, zumzetul ...vorbele celor din preajma se aude parca mai tare, rar mai trece cate o masina cu clacsonul ei haios.... Se vorbeste de un nou razboi... se vorbeste de schimbari...noi schimbari, promisiuni....
Ziarele din Giurgiu... peste 5 la numar se vand ca painea calda....

Spectacole de teatru si opereta se dau si la Giurgiu, mai rar... de cele mai mutle ori e vorba de propaganda... si nimic mai mult! Apar multi biciclisti... intr-un oras cu stradute inguste, numai bulevardele sunt generoase, o bicicleta este perfecta!
La promenada...

O remarca importanta... gardul pus pe acea bordura, dublat de gardul viu, separa fizic si vizual, spatiul gradinii ce se afla in jurul Turnului, de spatiul dedicat trecerii, soselei (celor grabiti), proportiile acestora fiind complet decente ! Tin sa compar.. aberanta solutie ce a fot aplicata in 2007-2008 la noul centru .... noua farfurie, semi farfurie..sau ce-o fi! Proportiile sunt inadecvate, nu au justificare si sens.... practic extista un gard...in acelasi loc, doar ca mult mai inalt, si separa spatiul dedicat carciumii lui acelor indivizi (ca sa nu mai injur ...) de un spatiu...inutil, necirculat...unde foarte multe accidente pot avea loc! In fien... nu insist...au facut-o sa fie sanatosi... la Giurgiu multa lume mananca cacat.. si chiar le face placere!

In imaginea de mai sus, este intrarea in Str. Stefan cel Mare, ce astazi poate fi accesata prin gangul de langa Turn.
Cladirile din colturile strazii, exista si astazi, ca si soseaua acesta, ce astazi este singura bucata ce inca mai exista din "Farfuria mare".

" RONDELUL ORASULUI MIC"
("Rondelul Provinciei")

de Alexandru Macedonski

"Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade,
Cu oameni prosti, dar cumsecade,
Ce nici nu stiu ca sunt poet.

Cu centrul intim si cochet,
Si fara case cu arcade;
Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade.

Prin umbrea parcului discret,
Nu se strecoara mascarade
Si nu s-aud in el tirade
Despre-al politicei secret.
Orasul mic te fura-ncet. "

cititi ce-am scris pe imagine... nu vreau sa ma repet! :P



Imaginea de sus, este destul de cunoscuta de voi, este un bun candidat pentru dezvoltarea unui simbol al trecutului acestui faimos centru.....

Cladirea alba din plan secund, este "Marele Hotel Taranu", astazi "Hotel Victoria", despre care, voi face o postare speciala ...avand in vedere ca am ocazia sa discut cu fata celui care a costruit acest hotel! ....o sa vina!

COMUNISMUL

Giurgiuveni, au fost cei care au luat hotararea sa se construiasca aceste blocuri si acea hidosenie de cladire in care astazi sta asazisul... teatru. Scuarul din prim plan, mentionat mai sus, s-a pastrat partial....! Cei care au facut acest nou centru.... comunist, al orasului Giurgiu, astazi... sunt arhitecti ai primariei si tot ei sau ... fii lor...ca asa-i romanu', au hotarat sa bage peste un milion de euro intr-o noua amenajare....o aberatie mai mare ca cea dinnainte!
Un specialist! nu cred ca a pasit pe acest sit... bine poate unul de irigatii sau ceva de genul...canalizari.... in nici un caz, peisagisti, arhitecti, sociologi, istorici, samdp.


INFLORESTE PATRIA... JOS BURGHEZIA! sub acest tip de deviz... au daramat multe din cladirile ce le-ati vazut mai sus... cum ca ar fi fost ale burghezilor! In comunism toata lumea este egala, prin urmare.... de ce sa nu stam TOTI in centru!? tana........

ASTAZI
Centrul orasului Giurgiu - Noua Farfurie

Cu galben... dimensiunea initiala a farfuriei mari! Cu rosu... sigurele cladiri ce inca mai exista, din complexul cladirilor ce formau frumoasa Piata Carol I !



Uneori ma uit, si imi dau seama ca este ceva mai bine ca innainte, doar ca
de fiecare data ma scoate din aceasta idee, foisorul asta chicios, si felul in care isi gestioneaza carciumarul si ai lui slujbasi, spatiul destinat activitatii economice.
Sticle, lazi de bere si suc, in spatiul verde de langa turn, mai exact sub brazi, de care isi mai sprijina cateva cadre de fier ruginite si o constructie anexa, barul terasei!
Nu inteleg cum au gandit , daca au gandit, cei care au hotarat sa faca carciuma aici! ai impresia ca intai a fost carciuma si apoi Turnul, in loc sa fie un tribut - acest loc, ce se vrea a aminti de trecutul glorios al orasului Giurgiu! Batranii nu sunt foarte multumiti, ei inca au in suflet farmecul si frumusetea de altadata, ce.... cu greu mai poata fi recuperata, mai ales in contextul in care totul ce se face, este ... la misto..si sa iasa banul, in nici un caz pentru frumos!



Acum, e un mic balci, in jurul acestui turn, jmecherii, se spune ca se duc "La Turn", unii spun ca poti si urca in el, cu dame de companie...vorbe! cine stie!?
Nevoile sociale de astazi, au la baza pe cele de altadata, dar si unele noi, astfel ca... prichindeii au nevoie da faca ceva, cat cefalaul bea un spritz, si hahaie sa auda toata terasa!

O intamplare la Turn - de povestit, am scris-o acum ceva vreme; va invit sa o cititi, AICI !

Am mai stat si eu cateodata, acolo, am avut expozitii la galeria de arta de langa turn, am observat.... si usor linistea se simte, iar daca stai bine si asculti, intr-o zi ploioasa, sau iarna... parca auzi Turnul, parca il poti mirosi... parca poti vedea cum totul se schimba in jurul lui, si el, ramane neclintit, martor al existentei noastre, aparator al orasului, batran si invatat cu multe....





Cam atat! ca m-am plictisit sa tot pun imagini.... lasati intrebari si vorbim!
sunt multe de spus... mai bine intrebati voi! :) asta stiind ca nu prea vrea nimeni!

Urmeaza o postare legata strict de... ce-a mai ramas din rondul vechi, "farfuria mare".

Mai multe imagini AICI!