marți, 23 februarie 2010

Giurgiu - Atunci si Acum






 Gara Giurgiu - Prima gara din Tara Romaneasca (Buc. Progresu - Giurgiu oras = linie moarta)
imi place foarte mult imaginea cu gara veche, o sa fac o postare speciala pentru aceasta imagine si analizarea ei deoarece spune multe despre acele vremuri, de la moda, la statut ,samdp.


Strada Alexandru Lahovary, astazi Bulevardul Mircea cel Batran.
Imaginea veche este din anii '40, nici prin visele cele mai urate sau frumoase nu le trecea celor de prin Giurgiu cum va arata orasul peste 70 de ani. Calatoria vizuala in timp ne lasa sa vedem mai mult decat o simpla imagine, asadar va rog priviti cu ochii si putin mai mult.(cred ca asta o sa devina noul motto al blogului :)
De observat ca axul exista si astazi exact in aceeasi pozitie doar largir, Biserica Greceasca, a fost foarte afectata de bombardamente, ca intreg orasul (distrus in proportii de peste 50%), astfel se observa noua turla construita in totalitate in anii '90(nu s-au grabit).
Se pastreaza si Casa de cultura Ion Vinea, atunci Ateneul Culturii.
Ce-mi place in mod deosebit este capatul de perspectiva, strada fiind construita in functie de Biserica Sf. Nicolae (fosta geamie turceasca). Strada ca si restul orasului a fost trasata in primul plan de regularizare urbana in 1831 de Ing. Moritz von Ott.



Strada Principele Nicolae, astazi Strada Garii, controversata opturare a strazii a dus la o un oribil rezultat ce evident este prezentat in imaginea din dreapta.
Prima imagine (stanga) o parada pe bulevardul principal al noului oras Giurgiu, strada fiind principala cale de acces in fosta fortificatie a targuliu Giurgiu, poarta mare fiind in Piata Garii de astazi, cam prin centrul rondului ovalo-patrat.
Cea de-a doua imagine, dupa bombardamente, intrarea cu boii a taranilor, cel mai probabil  pe undeva pe acolo era si stra bunicul meu. Din Strada Principele Nicolae, se mai pastreaza in stare de coma cateva imobile cu arhitectura deosebita si istorie, imobile de patrimoniu despre care nu pot sa ma abtin sa nu spun ca primaria alaturi de dep de urbanism si cel de cultura culte si patrimoniu nu prea face nimic. Am inteles ca exista un plan de a inchide strada sub forma de pietonal, dar nu vad de ce avand in vedere balciul existent, nu numai vizual.
Balcoane termopanizate, un astazi cat se poate de real si evident.



 Tot pe strada Garii, una din putinele imobile de patrimoniu ce au scapat de demolari si distrugerile ulterioare survenite cu aprobarea primariei, distrugeri prin solutii inestetice, inutile si chiar agresive.
A se observa restaurarea jalnica facuta ulterior, in care s-au pierdut detalii pretioase pentru estetica imobilului, dar bine ca exista aceasta imagine, acum stiu ca nu are nimeni nici un motiv sa spuna ca nu ar avea cum sa restaureze dupa aspectul initial. Mai ramane sa si vrea cineva asa ceva. 
Voi ati vrea o restaurare?




 
Strada Stefan cel Mare, intotdeauna s-a numit asa, si dupa analizele mele este cea mai bine pastrata strada din orasul Giurgiu al anilor de glorie. Strada a fost si ea obturata de cortina blocurilor comuniste existand planuri de demolare in viitorul posibil dar... "intamplare" a facut ca s-au schimbat comunistii.
Unu - Biserica Sf. Gheorghe, exista si astazi dupa cum se observa in imagini.
Doi - Sala de lectura de astazi.
Doua repere pentru a va da seama defapt cat de bine s-a pastrat aceasta zona, si ca defapt nu gresesc deloc cand spun ca aceasta zona este defapt cea mai pretioasa zona estetic, cultural, istoric si ca peisaj urban din orasul Giurgiu. Pentru mine centrul istoric este pe Str. Stefan cel Mare, si acolo merg cu orice prilej, si cu orice prieten care viziteaza orasul Giurgiu.
Consider ca intreaga strada ar trebui clasata ca si complex urbanistic de patrimoniu si ca trebuie sa se interzica interventia la fatadele caselor si in cazul celor de patrimoniu interventia la structura intreaga a caselor. Trebuie sa exista si a noi o comisie care sa ateste asa ceva, asadar cred ca toti cititorii acestui blog, ce reprezinta un numar insemnat vreau eu sa cred, ar fi foarte bucurosi sa afle o clasare a acestei zone ca fiind protejata de lege, si in interesul promovarii in viitorul luminos al orasului Giurgiu.
Prin urmare, de bun augur ar fi o autosesizare a autoritatilor abilitate si reprezentante ale intereselor cetatenilor si contributori la calitatea vietii sociale a acestora. ;) 
sa vedem.. poate facem si o petiie, ar fi cineva interesat?


Am vrut sa explic mai clar cum era inserata Str. Stefan cel Mare in farfuria mare sau centrul- Carol I.
Cortina comunista nu o putem muta, poate nici nu ar trebui sa vrem, dar putem sa apreciem ce mai exista, si farmecul acestei zone esentiale pentru identitatea orasului Giurgiu.


o ultima imagine, Casa Pionierilor, sau Oborul de cereale, sau... cum s-o mai numi astazi.


marți, 16 februarie 2010

cand timpul se dilata ?




    Au schimbat astia de la blogspot optiunile de postare intr-un mod idiot de procedura. Tot timpul blogspot a fost apreciat pentru simplitate si acum complica lucrurile degeaba. mda...

Trecand peste bariera asta, am hotarat sa pun cateva fotografii cu joaca mea de-a "land art" si anume acele doua spirale, una este la cetate, si una pe la plaja veche. Nu e nici o incantatie sau stiu eu, asta pentru cei care s-au speriat. :)

Mai incarc ceva pe parcurs, zilele astea Giurgiu a fost parca greoi si inaccesibil nu doar fizic ci si ca atmosfera. Bleah, o mocirla urbano-provinciala presarata cu multa nepasare.
     Am reusit sa-mi si sparg capul intr-un semn de circulatie rutiera pus absolut imbecil, nu va mai fi acolo pana la sfarsitul saptamanii va sigur, oricum l-am indoit cu capul si apoi de nervi cu pumnul. vorba ceea "pumnii mei minte nu are", cert este ca am reusit sa-mi reannoiesc sangele din zona crestetului, neplacut. Un batranel de langa mine ce se lupta si el cu zapada de pe trotuar si mocirla aruncata pe noi de pe sosea s-a speriat mai rau decat mine, de la bubuitura, va dati seama daca am reusit sa indoi semnul.

     Cat sunt tigarile pe sub mana in piata, ca niciodata nu am intrebat si vreau sa iau de acolo. poate aveti idee si astia nu au pe sub mana si niste benzina? ca nici aia nu prea mai pare accesibila. Am ajuns sa dau un sfert de salariuminim pe economie pentru un drum la bucuresti, un pachet de tigari, o sticla de apa, un sandvish si benzina. Asta e viata? Sunt singurul nemultumic, nu inteleg cum nu spune nimeni nimic, iar Boc cel idiot face pe inteligentul la televizor, marele carMUItor, ce naiba?  normalitate a ajuns sa fie aclamata de parca am castigat la loto, o strada fara zapada e ceva uimitor, se scrie in ziare, vai...pai da, eu tot la oameni ajung si spun ca noi suntem de vina ca acceptam, prea mult aud "asta e". Daca se intampla nu inseamna ca e normal, la orice nivel ar fi! Oamenii astia trebuie sa auda ce vrem ce gandim, asa... bem o bere / votca sa ne treaca supararea si zicem asta e.... acceptam. Dar sunt muuuulti care au obosit de fasa sa nu accepte. Asta-i buba.


In fine... astept niscaiva cugetari de la voi...:) ceva idei de postari, sunt intr-un mic blocaj.



 


 

 

joi, 4 februarie 2010

Impactul dezastrului transportului de persoane Giurgiu-Bucuresti

Cu putina rabdare, si timp putem afla defapt ce impact poate avea un joc politic - economic asupra vietii a mii de oameni.
Ignoranta pe voturi, mizerie si nesimtire, de la ministrul Berceanu un jmecher tupeist ce se tine de pariuri, pana la ai nostrii deja cunoscuti giurgiuveni tupeisti cu nesimtirea la vedere. Doua poduri peste Arges si nici unul nu poate fi reparat in 6 ani?
Nepasare si interes personal, promotorul.

Va ivit sa urmariti emisiunea ce urmeaza de la Antena3:



mai departe...




si ultima parte a emisiunii care vorbeste despre o ruta mai importanta Bucuresti - Sibiu si un caz similar al unui pod cazut.

Related Posts with Thumbnails