Aproape 10 ZECE ani

Insula Mocanu si Bratul Dunarii numit Ara - Giurgiu

inca....

    Ultima postare de acum 4 ani a fost si un fel de scrisoare de la mine catre mine, un fel de a-mi aminti ce ma preocupa atunci. Ceea ce sigur ca tinde spre o comparatie, un fel de a ma intreba cat m-am schimbat eu si cat s-a schimbat orasul Giurgiu.
    Daca acum zece ani am inceput blogul, inseamna ca am pornit proiectul de documentare fotografica a orasului acum 14 ani... mai astept inca 11 ani si pot scoate o carte sau album... " 25 de motive sa stii cine e Giurgiu "    :)

    O data cu participarea la un proiect comunitar "Parcul Fabricii de Zahar", desfasurat desigur pe meleagurile orasului si posibila vizita inopinanta a unor pierduti prin cautarile de pe google, am considerat ca trebuie sa mai postez...macar sa fie data de 2018 la ultima postare.

    Nici nu vreau sa citesc cate tampenii oi fi scris in trecut, greseli de typing sau erori in datele istorice dar totusi citesc pentru ca imi aminteste de entuziasmul si incapatanarea cu care scriam si ajungeam sa bat la usi pentru un pom sau pentru catreva trepte din parc, pentru o balta plina de broaste.... samdp. Da...entuziasmul s-a mutat putin spre proiecte personale si profesioale, dar in utlimii 4 ani am tot initiat, incercat si sustinut proiecte ce au la baza dedicarea pentru "Giurgiu vazut prin ochiul care vrea sa vada".

  Multe de spus... dar printre actiuni si activitati semnificative  ar fi faptul ca am proiectat strandul "Faro" alaturi de sotia mea pentru un client deschis si interesat sa aduca agrement de calitate in Giurgiu (nu ca as face reclama ..nu stiu serviciile , preturile...deci a se testa inainte)... la fel si cu Perla si D'Alexia proiectate si construite in mare parte dupa proiect. Ar fi multe de spus si aici, inspiratia industriala pentru fatada aceea mare metalica ce va intampina acum cand ajungeti in port, vegetatia dunareana... samdp.

   Putina politica, am zis ca daca activismul civic nu merge..sa incerc putin USR...slabe sanse in Giurgiu.. 90% un singur partid, unicul partid... Subiectul este de dezbatut dar cu alta ocazie.

Avand ocazia sa inteleg mai bine cum functioneaza sistemul (atat cat am putut) prin prisma profesiei mele de arhitect peisagist , am inteles cum functioneaza o primarie ca responsabilitati, fonduri, decizii, si deci am inteles mai clar cum a ajuns Giurgiu sa fie vandut, macinat, maruntit si strivit de interese si foamea infinita pentru profit imediat indiferent de cale si efecte. Si cum spunea Constantin Tanase... Si cu asta ce-am facut   :)

..............

Traversam ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize?

Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Ţara-i plină de vedete,

Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!

E sloganul cunoscut;

Iarăşi am votat ca proştii,

Şi cu asta ce-am făcut?"

Un proiect inceput ramane inceput :)

    Dupa sapte ani de la pornirea acestui proiect , revin des pe acest blog pentru referinte si imagini. Imi dau seama ca pe langa entuziasmul meu de acum sapte ani, si dorinta de a cunoaste , conserva si promova patrimoniu - identitate si valorile giurgiuvene / dunarene a existat de la inceput o dorinta de a gasi cat mai multe motive pentru a ramane in Giurgiu definitiv. Pentru cei din generatiile 89 si dupa , migratia catre Bucuresti este deja ceva firesc. Multi raman , putin se intorc si simai putin vor sa ramana si nu sunt obligati de imprejurari. Prin urmare eu vroiam sa fiu de la bun inceput unul din cei ce raman pentru ca asa au decis. Dar pentru asta aveam nevoie nu doar de un job, sau o casa ci mai ales de motive ce ating activitatile mele zilnice, pasiunile si atunci am tinut de acest blog.
    In ultimii ani nu am mai scris, din simplul motiv ca nu mai puteam fi atent la Giurgiu fiind nevoit sa raman in Bucuresti si totodata fiind indignat de macelul cultural - identitar si de ambient facut in orasul meu drag. Usor usor am inceput sa caut motive sa raman in Bucuresti, dar pentru fiecare motiv pro, aparea 3 contra. Cu toate ca ideea de a ramane in Bucuresti sau in alt oras parea departe de mine acum 7 ani cand pur si simplu eram fascinat de Giurgiu, astazi, desi fascinatia nu a disparut, nu pot spune ca mai pot accepta sa traiesc la marginea Dunarii fara sa ma umplu de mahnire, nervi si fara sa vad la orice pas in oras inca o nenorocire ce asteapta sa se intample sub ochii nostrii si cu participarea directa a celor platiti de noi sa creeze un mediu productiv si pozitiv pentru a trai (de la primar la portar nu cred ca este un om in primarie care s-a angajat acolo si a ramas dedicat ideii de a face bine fara a primi ).
    Astazi vizitez orasul Giurgiu, vizitez fiecare loc pe care l-am prezentat aici si documentez prin imagini si notite, toate elementele construite sau naturale ce consider ca au compus, compun si vor forma imaginea si starea orasului Giurgiu si a giurgiuvenilor. Care este scopul final, astazi nu mai stiu. Daca inainte vroiam sa ma fac auzit, sa schimb o idee in girugiuveni, sa aduc un plus de imagine pozitiva orasului si istoriei locale, astazi imi doresc sa se intample aceste lucruri dar nu cred ca voi reusi eu sa fac asta. Nu singur, nu acum si nu pentru generatiile de giurgiuveni tinere care cu atat mai putin le pasa de valori, cultura si apartenenta locala. Evident sunt si exceptii, care urla asa cum facem si eu, si striga mai tare sau mai incet - hai sa salvam ce a  mai ramas din Giurgiu!
Dar se dau batuti repede...poate pre repede.

    Poate peste ani voi face un album, o carte, o mare postare pe blog, sau alt blog, despre acesti ani de tranzitie ai giurgiuvenilor si orasului pe care il montam si demontam :)
Pot spune cu siguranta ca au disparut cladiri de patrimoniu, spatii verzi, zone naturale (unele protejate), s-au modificat functiuni si obiceiuri urbane, si apartenenta noastra ca cetateni devine tot mai insignifianta , neavand o identitate de care se poate lega.

    Politic  asteptarile mele au fost intotdeauna prea mari pentru Giurgiu, intotdeauna am crezut ca exista oameni ce iubesc orasul si oamenii lui, dar de multe ori am ajuns sa ma indoiesc daca sunt capabili de iubire privind orice. Societatea de astazi ce promoeaza individul egoist , grabit si in continua devenire, in continua cautare a visului ... (ceea ce nu este bine si nici rau) face tot mai grea atigerea obiectivului acestui blog, dar mai ales a multor asociatii, ong-uri samdp. Multi vor acum sa fie importanti sa aiba, sa detina si sa dobandeasca, iar putini sunt cei dispusi sa dea fara sa primeasca. Un dezechilibru de genul asta duce la o comunitate bazata pe valori false. In final fericirea ar trebui sa fie, ceva usor de atins, si usor de mentinut, totodata drumul catre fericire este in sine o bucurie daca are la baza nevoile noastre intelectuale/spirituale/sentimentale nu materiale.
 In fine, usor usor am inteles ca nu tine de mine, sau de primar , sau de consilieri ca Giurgiu sa devina un loc mai bun, sa ofere mai multe motive pentru a ramane, ci tine de timpul in care traim, de lucrurile mai mari decat noi. Nu ne putem compara cu orase dezvoltate pentru ca Giurgiu nu a avut norocul unor primari capabili in ultimii 25 de ani (si nici in comunism).
    Democratia reala si aplicata intarzie in multe zone ale tarii. Gandirea cu adevarat liberala si politicile locale realiste si aplicate lipsesc cu desavarsire (chiar si sub iliescu primarul pnlist ce a tinut orasul pe loc pentru propriile interese) Primarul actual , desi a pornit cu un discurs ce mi-a placut, in special pentru ca unele lucrurile pe care le auzeam erau lucruri semnalate de mine chiar pe acest blog, dar sperante in nimic. Din cate lucruri si-a propus primarul le-a facut pe toate, cel putin asa ne spune el in scrisoricile de propaganda, ieftine si teribil de penibile. Dar sunt multi care nu inteleg ca sunt doar maini cu stampile si nimic mai mult pentru multi gigei ce se joaca de-a politica.
Politica = mafie si furt   asta este definitia pentru romanii de astazi
Reforma = suferinta si sacrificii pentru cei ce vor sa fure simai mult
Schimbare = inca o dezamagire, altii care vor sa ne fure
Democratie = un termen aruncat de oricine oricand, vot si tranzitie continua

In fine , sa avem rabdare, au trecut doar 25 de ani. :)

Simteam nevoia sa mai scriu,am vrut sa ramane scrise aici cateva ganduri ca intr-un jurnal. Sa comparam mai tarziu. :)

Nou si vechi - Gara CFR centru Giurgiu

    O scurta sesiune de fotografie pe la gara centru, cateva accente si detalii interesante si o atmosfera bacoviana apasatoare.

Doar Strada garii duce la gara, si deci de aici pornim.

Nu am reusit sa discutam pe blog noile interventii asupra functiunilor si peisajului urban din orasul Giurgiu, dar acum daca tot am ocazia vreau sa spun ca singura interventie absolut fireasca si logica a fost aceea de a face strada Garii o strada pietonala. Desi nu are logica unui astfel de spatiu, pornind dintr-o intersectie in alta, este totusi un inceput timid de a crea spatii cu adevarat folositoare comunitatii giurgiuvene si nu masinilor sau comerciantilor. Am inteles ca exista dezbateri pentru a redeschide strada pentru automobile, scurt...este o initiativa nejustificata. Orasul este pentru oameni si nu pentru masini. Deszapeziti trotuarele intai si apoi soselele, curatati parcurile si apoi soselele. Putin imi pasa ca trec cu roata printro balta, dar daca trebuie sa ma lupt cu gunoiul, noroiul, cainii si masinile parcate peste tot, pentru a ajunge la un magazin, sau pe pietonala "minunata", mi se pare un bun semn ca nu am progresat cu nimic.

Inca visez la calcanul ala de pe blocul comunist, un mozaic cu turnul ar fi exceptional. Sa revina capatul de perspectiva de altadata, ar fi un statement de efect in special pentru giurgiuveni : noi nu uitam trectutul, noi nu aruncam istoria, avem indentitate si nu o ascundem.

Mereu o prezenta neobijnuita, mult plimbata statuie a zeitei Diana, asezata intr-un spatiu nebijnuit , neproportionat si evident dominat de masini bulucite. Totusi o amintire a faptului ca Giurgiu inseamna mai mult decat se vede.

Am ajuns la capatul de linie, la Gara centru. Peronul nou, populat de clientii vechi ai CFR, obijnuiti concetateni ai orasului Giurgiu.

Noul peron al garii cu unul din putinele trenuri folosite pentru transport feroviar de persoane din Giurgiu oras.

Vechi si nou, linii ferate defiintate, nici nu stiu cum sa percep schimbarile astea, sincer sper ca totul sa aiba o finalitate buna, desi nu stiu cum ar putea fi.

Santuri si santier, gara giurgiu asteapta si ea pe peron ca si batrana de pe banca.

Sapturile din jurul stalpilor au scos la lumina cateva bolte de caramida foarte interesante, nu pot sa imi dau seama daca au fost realizate strict pentru rezistenta peronului sau au avut alt rol. Poate ma ajunta aici unul din cunoscatori.

Un detaliu al boltelor de care vorbeam. Este posibil sa fi fost o constructie mai veche ?

O cladire foarte frumoasa, evident neglijata . Dece am am recupera astfel de cladiri cand le putem ingnora in favoarea distrugerii.

Iarasi o cladire frumoasa, cu arhitectura des intalnita in statiile vechi de cai ferate, totusi deosebita ca valoare de patrimoniu industrial. Nu este clasata ca patriomoniu, evident, cine ar avea timp sa analizeze si sa faca un dosar pentru asa ceva, doar "avem alte treburi" - declasarea cladirilor.

Un detaliu foarte interesat, si inca un motiv pentru a sustine valoare complexului arhitectural al garii giurgiu centru si necesitatea clasarii intregului complex ca patrimoniu de valoare inestimabila locala si chiar si nationala.

Compania a fost contractata pentru a participa la constructia liniilor ferate cat si a anexelor gradii, a apartinut lui James Eastwood (1808-1874), numita Eastwood Swingler & Co. Pe placa este mentionat numele companiei, numele proiectului si provenienta companiei :

Easwood Swingler & Co 

Victoria Iron Bores

Derby England.

Si aici cer ajutorul celor pasionat de caile ferate pentru a indentifica structura metalica. Din cate stiu este deosebita, si mai putin intalnita. Nimic deosebit in faptul ca este lasata sa rugineasca, si probabil incurand va ajunge la fier vechi,asa cum se intampla cu prea multe valori ale orasului Giurgiu.(un exemplu feribotul din apropiera bazinului de iernat al santierului naval)

Tot in atmosfera bacoviana.

In incheierea plimbarii, am incercat sa surprind personajele care inca anima zona .

Si in final o mica surpriza:

O imagine cu gara in anii 1873 - rezolutie buna de print.

Ca de sarbatori

       Celor ce au avut timp de pierdut pe site-ul asta le urez tot ce se ureaza de sarbatori si putin mai mult !

Dispar casele care plangeau

 Mai acum ceva vreme (2 ani) postam ... "Case care plang". Lunile trecute am observat cum casele ce plangeau... nu mai sunt...nu mai plang! Gataaaa....



    Ce bine trebuie sa fie cand poti distruge, demola, ignora si fura, fara sa te intrebe vre-un om ce faci acolo.

Pai patrimoniu nu e bun!

Altfel cum mai dau si eu un tun?

Bani munciti? pai ce sunt prost?

Bani jmangliti, asta-i un rost <>

 Cui ii mai pasa in Giurgiu de Giurgiu? Nu toti vor sa plece? Nu toti vor  mai multi bani ..nu conteaza unde?

Pana la urma de ce sa stai in Giurgiu?.... in afara de familie si de cativa prieteni cu care te mai vezi din cand in cand...ce ofera orasul Giurgiu?

              Uneori ma bucur sa vad cum toti candidatii astia pomposi si chiar si "noua primarie"  , vechea si viitoarea... ignora potentialul real al orasului Giurgiu. Ignora lucrurile evidente, identitatea orasului si defapt ce ne face pe noi giurgiuveni defapt. Spun ca ma bucur, deoarece sper sa vin la un moment dat, sa iau o halca din ce-i cel mai evident ca trebuia facut si sa le-o trantesc tuturor in fata.... sa spuna da donle!...acum am inteles unde trebuie sa ne indreptam energiile si mintile.
Pana atunci asteptam sa vedem cine se prinde, cine asculta, cine vrea cu adevarat sa faca ceva.

Nu am mai scris de mult si acum ma gandeam sa mai inviorez atmosfera.
Eh... noi sa fim sanatosi!