Taranul roman din Romania de jos

ul

Va surprinde acest subiect? pe naiba! multi se dau plictisiti si chiar saturati de subiectul traditiei si taranului Romaniei, dar eu stiu ca tu cel care citesti esti interesat. :)

Tinand cont de circumstante si de faptul ca am promis ca fac un pas mai departe de orasul Giurgiu in restul judetului, scot "pe masa" unul dintre cele mai dragi subiecte ce ma pasioneaza, mai ales ca eu sunt un Gheorghe. De ce taranul Romaniei de jos? pai in principal pentru ca aici a fost Romania si de aici ne tragem si cam aici ne adunam si astazi. fara aberatii , sa trecem la subiect!

Pasul unul - in orasul Giurgiu exista Muzeu de Etnografie Romaneasca inaugurat,organizat, ingrjit, si iubit de doamna Maria Bitica directorul sectiei de etnografie din cadrul Muzeului Judetean - Giurgiu "Teohari Antonescu" aflat langa Gradina (istorica) Alei. Unde este acest Muzeu de Etnografie Romaneasca din Giurgiu? Unde gasim taranul roman , casa si obiceiurile si omul cel mai documentat in acest subiect din zona?? pai in cladirea Consiliului Judetean Giurgiu din intersectia "La Teles" sau "La primarie". :)
Va recomand o vizita , intrati cu curaj pe usa principala, pare mai oficioasa dar este foarte simplu. Drept in fata cum intrii in mastodontul alb ce pare sa inghita toata piata publica urbana, te lovesc doua carute de peste 100 de ani si o usa termopanizata contemporana ce tine dupa dansa un spectacol ce trebuie vazut! ;)

"Satul românesc trece astăzi printr-o perioadă prelungită de redefinire culturală. În astfel de momente se caută repere, se face apel la valori care au rezistat timpului. Astfel de repere ar putea fi considerate, în spaţiul rural românesc, colecţiile particulare de obiecte de interes etnografic, realizate de persoane entuziaste care, fără o pregătire de specialitate, au adunat, cu multă pasiune şi răbdare, piese valoroase, amenajând mici „muzee” în gospodăriile personale sau în spaţii achiziţionate prin finanţare proprie. Asemenea colecţii etnografico-istorice particulare s-au născut din nevoia de a păstra tradiţii pe care comunitatea le resimte ca fiind pe cale de dispariţie. Ele oferă o viziune (e drept, personală şi fragmentară) asupra istoriei şi tradiţiilor unei comunităţi, având şi o certă componentă educativă, care răspunde nevoilor comunităţii. Ele pot fi considerate un factor de identitate, originalitate şi specific local al unei comunităţi, reprezentând o resursă de dezvoltare culturală pentru comunităţile locale, dar şi pentru dezvoltarea turismului cultural. Majoritatea acestor muzee şi colecţii nu sunt cunoscute, însă, decât pe plan local sau zonal. Din păcate, asemenea iniţiative nu se bucură de o susţinere organizată din partea autorităţilor locale, nici de un sprijin de specialitate permanent care să le acorde consultanţă în vederea conservării, protejării, înregistrării şi valorificării unor bunuri de certă importanţă culturală, multe cu valoare patrimonială. Mai trist este că uneori şi comunităţile locale ajung să nu mai acorde suficientă importanţă tradiţiilor şi trecutului sau nu mai găsesc modalităţi de a le încorpora în viaţa lor, preferând să stea cu ochii aţintiţi către lumea globală şi să preia „tradiţiile” mai noi ale altora."

SURSA:

Patrimoniu şi identitate locală

De: Carmen Mihalache şi Costion Nicolescu
WWW.MUZEULTARANULUIROMAN.RO

Pasul doi - imagini si observatii de la Universitatea di Washington asupra taranului roman de pe Dunare.

Taranul roman se schimba foarte mult, nu mai e ca la 1900, in timpul co­munismului s-a transformat radical, se schimba in permanenta si in zi­lele noastre. Cum urmareste muzeul aceasta schimbare?

"Sunt doua registre, doua nivele ale schimbarii. In primul rand, sunt schim­ba­ri­le din viata sociala. Taranul roman sufera schimbari foarte mari, mai mari decat celelalte categorii sociale, pentru ca suntem in continuare tara cu cea mai larga populatie agricola si rurala din Europa. Or, aderarea la UE presupune nis­te schimbari dramatice in interiorul aces­tei populatii, care este total excentrica si anacronica pentru normele si functio­na­rea europeana. Este o schimbare socia­la fundamentala, mult mai rapida si mai profunda decat toate celelalte schimbari, decat tot ce punem sub eticheta de tran­zi­tie. Acesta este un nivel. Pe de alta par­te, se schimba si discursul despre taran, dar mai greu si mai contradictoriu. De ce? Pentru ca discursul este legat si de altceva, de identitatea nationala, de va­loarea pe care ne-am obisnuit sa o acordam taranului traditional, ca emblema a tarii, a culturii si, in ultima instanta, a identitatii noastre. El, taranul, se schimba, pentru ca asta e viata, si n-asteapta discursul nostru. Schimbarile de discurs, de reprezentari sunt mai difi­cile, pentru ca nu stim ce sa punem in loc si nu stim nici cum sa ne raportam la aceste schimbari "obiective"."

SURSA:

Tranul roman plecat in UE

Vinila Mihailescu, Directorul Muzeului Taranului Roman (MTR)

Interviu realizat de Razvan Braileanu

~VIZITATI MUZEUL TARANULUI ROMAN~

La Giurgiu... unde taranii se confunda! Omul asta... un oier... ceva din el spune ca este taranul ala , pe care il cautam in acel moment. Spune-mi ca sunt taran si ma mandresc cu asta, dar ce mai inseamna sa fii taran astazi? a devenit un termen peiorativ, lumea identifica taranul ceva rau, decazi , esti de prost gust daca ti se spune taran. E gresit, taranul e mai presus de mult, dar taranul de care am vorbit, nu tiganii din Giurgiu, prostii si toti berbecii cu mintea inghesuita in colt.

Acum 50 de ani la periferia orasului Giurgiu se purtau opinci, oamenii traiau (traiesc si astazi) in case din chiripici sau paianta acoperite cu stuf. Acum 50 nimeni nu avea in minte ca nepotii lor vor purta incaltari cu nume de feline si ca putin ce ce stiu ei va mai conta. Cutiile cu zestre au fost aruncate pe foc, multe din impletituri sau tesaturile lucrate de mana de ai nostrii au fost rupte, folosite de fraieri drept carpe de podea sau stiu eu ce aberatii. Acum am dat peste zestrea maicamii data de la strabunica, stergare vechi de peste 150 de ani, macate de-o iarna, tesaturi si fel de fel de modele ingenioase si sugestive. Nu toate au valoare baneasca, nu? si totusi daca ajuta pe unii, au o mare valoare lucrurile vechi, orice obiect din ograda unui taran de altadata, dar... tiganii stiu de mult asta, si-i vezi cu zecile la targuri cu obiecte luate pe nimic de la fraieri care nu-si respecta trecutul, parintii si mai ales cultura lor.
Nu ma intrebari ce am vrut sa obtin cu postarea asta ca nu stiu, dar cred ca mi-e dor sa merg undeva la tara, une chiar este la tara. Acolo unde nu exista nici o sticla de cola, pungi in gard, manele si masini. Cautam si gasim! daca aveti propuneri...spuneti si ma duc! :)

Ca sa continui sirul de nimicuri, vroiam de mult sa facem un exercitiu si sa scoatem la lumina, sa punem pe hartie vorbe d'ale noastre, d'ae sudistilor, de ce nu d'ale giurgiuvenilor.
Incep cu o vorba pe care muuuuulti o folosesc dar niciodata nu s-au intrebat dece. Vorba vine de la Giurgiu, caci aici o auzi cel mai des si are si un ...fir epic sa-i spunem.

"Daca e!"

Cum adica...daca e?... pai ne vedem saptamana viitoare , daca e! Ati spus macar o data in viata formula asta.
Vine de la daca o fi, daca da, daca lasa Dumnezeu , daca om avea zile, Daca da Dumnezeu.
Pana la urma acest daca e, reprezinta ceva profund, un mod de a privi viata in esenta ei, asta daca gandesti cu adevarat ce spui. Sunt sigur ca putini gandesc asta cand spun "daca e".
data viitoare cand spuneti ...daca e! sa stiti!

"cu pluta pe canal"

Cam scrantit, nu le are pe toate, sau plecat departe.

"din joi in paste"

Rar, greu.

"stai pe aproape ca baga rate pe gang"

Vorba din vremea comunista....echivalentul a "stai fara nici o nadejde"


cand mai am idei ...adaug, pana atunci astept sa participati! :)