Acum cateva seri am visat un cutremur, unul adevarat dar frumos in felul lui. Frumos pentru ca, tot blocul a cazut mai putin etajul unu si doi unde ma aflam eu si familia, sau frumos pentru ca stiam ca va fi, l-am mai vazut de atatea ori in alte vise si acum "este real". In tot timpul zguduielii am reactionat rapid, normal pana la urma dar fara sa ma opresc din observarea detajata (atat cat se putea) a ceea ce inseamna un cutremur. Am fost atat implicat cat si martor pasiv ceea ce mi-a peris sa trag cateva concluzii.
Pentru a ma face inteles pe deplin trebuie sa va spun ca ne asteapta un cutremur daca nu deja a inceput. Unul neobijnuit, de care nu am mai vazut pana acum, un cutremur social, unul de identitate, unul cu siguranta neconventional si neobijnuit pentru unii placut dar pentru ce mai multi neplacut.
Eu va invit sa veniti cu mine la etajul doi, sa putem fi activi dar si pasivi pentru a observa si intelege , sa vedem ce e de vazut .
Imi amintesc cum tineam pragul de sus de la sufragerie si exact in fata mea, in pragul de la cealalta usa statea V si ne uitam impreuna pe ferestre cum orizontul nu mai e la locul lui si cum brusc se intuneca. "asta nu-i ca celelalte , asta e cel mai mare" m-am trezit spunand.
Cand am realizat ca blocul cazuse deja, si ca nu mai exista unghiuri de 90 de grade la nici un perete, fereastra sau usa, nu m-am putut gandi decat la masina. masina am parcat-o unde a cazut blocul sau e in fata? Cand m-am gandit la fata am vazut imaginea insorita a intrarii in bloc, o lume paralela unde nu fusese nici un cutremur.
Am ales sa fi parcat acolo si asa a fost.
Prin acest cutremur trecem usor daca suntem impreuna si ne parcam masinile la soare! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu