Alexandru Macedonski... despre Giurgiu:
("Rondelul Provinciei")
de Alexandru Macedonski
"Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade,
Cu oameni prosti, dar cumsecade,
Ce nici nu stiu ca sunt poet.
Cu centrul intim si cochet,
Si fara case cu arcade;
Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade.
Prin umbrea parcului discret,
Nu se strecoara mascarade
Si nu s-aud in el tirade
Despre-al politicei secret.
Orasul mic te fura-ncet. "
Consider descrierea cutremurator de asemanatoare cu imaginea de care m-am indragostit, si poate si voi, a acestui mic oras provincia care "...te fura-ncet/Cu ale lui tacute strade", plin de insemnatate si incarcat de istorie.
Din pacate, ceea ce candva stabilea unicitatea acestui oras, aspectul sau in primul rand, oamenii, care acum nici macar cumsecade nu mai sunt, si Dunarea care acum pare mai departe decat asa cum ne-o arata cei dinnaintea noastra, asta sunt departe iar inesteticul grosolan si marlania este laitmotivul,incultura in organizatii culturale, nu mai vorbesc de scoli si licee, si tot asa putem continua!!!
Tot se bat pustanii cu pumnii-n piept ca or sa plece cu viteza glontului din acest oras cu prima ocazie, SA VA FIE DE BINE, habar nu aveti cine sunteti si de unde veniti, pana la urma la ce va trebuie?bani sa fie!
Iar... daca vre-un "oficial", sa-i zicem, ne ofera atentie in aceste momente, trebuie sa spun ca faceti o treaba absolut jalnica in cultura, in ceea ce inseamna esteticul in acest oras si mai ales in pastrarea tinerilor aproape! Omorati orasul Giurgiu ca sa nasteti inca un cartier de suburbie satelitara a capitalei! Nu putem noi oare sa fim unici? orasul Giurgiu cu siguranta este unic si foarte valoros....oamenii n-as prea crede !!!
Dar... sa nu inchei in tonul asta nervos, mai am o surpriza pentru cei ce se vor surprinsi !
“Moment muzical” - Tudor Vianu (despre Giurgiu)
[...] Adeseori am fost prada unor subite revelatii, a unor adancimi desfundate pe negandite in suletul meu. Nu voi uita astfel niciodata tot ce am resimtit ca baiat de 9 sau 10 ani, cand intr-o dimineata, plecat mai devreme ca de obicei, spre scoala, ma folosii de prilej pentru a face o plimbare de-a lungul cheiului din Giurgiu. Trebuie sa fi fost ora 7 si jumatate dimineata. Racoarea diminetii, calmul apelor, delicatul reflex rosiatic al undelor imi umplura deodata pana in varf sufletul, cu aburul eteric al unei usurinte, al unei fericiri delicate si pure, cum n-am mai resimtit de-atunci nimic asemanator. […]
Framentul provine dintr-o incercare de tinerete, publicata recent de profesorul Henri Zalis in volumul Tudor Vianu, Intregul si fragmentul, Buc.,1997,p.34-35.
Daca va incanta subiectul am sa aprofundez.... pana la urma Tudor Vianu este una din adrevaratele personalitati ale orasului Giurgiu dar mai ales nationale.





























