Te astept aici! nu mai intru, ca am tigara!
si ma asez pe o banca la umbra unui tei, condus ca o umbrela, fata in fata cu galeria de arta a orasului. Scrie "arta" la intrare, alfel nu ai zice.
In nici 3 secunde apar cateva mate, mieunand si gudurandu-se pe langa mine, poate poate. Nu stiu unde erau ascunse, dar nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca defapt ala este locul lor, nu erau in trecere si nici in cautare de hrana.
Hai pisi pisi! hai la mama! aud, dar nu pot sa-mi dau seama cine este iubitorul de pisici. Ma uit, si in blocul din fata mea, la al carui parter este galeria de care v-am vorbit, pe la etajul 3, o babuta creponata, arunca cateva picioare de gaina si o capatana, fix pe trotuar in fata mea si a pisicilor. Voodoo, ce sa mai! pisicile mieunand au sarit pe "bunatati", rontaindu-le acolo unde au cazut! Le-am lasat!
Dar tot acest timp era ceva care ma deranja, ma bruia, si nu am realizat pana cand huruitul masilor ce treceau pe macadamul din jurul turnului nu a incetat.
Stateam pe o banca, la umbra, cum spuneam, fix langa Turnul cu Ceasornic din centru orasului, in jurul caruia acum e o carciuma. Erau cateva mese ocupate, iar sunetul care ma bruia nu era muzica de la carciuma, ci, vorbele celor de la masa. Toti vorbeau in tiganeste, scuipand din cand in cand cateva cuvinte in romana. NU! nu erau numai tigani! tigani erau putini, multi erau albiciosi uitati la soare.
Din cand in cand mai intorceam capul sa vad cine urla si cine injura in gura mare. Am avut timp sa observ portul popular al prostului. Nu ai cum sa nu faci asta , e prea evident!
Am auzit multe despre carciuma asta de la Turn, multi boicoteaza , si nici nu se gandesc sa mearga acolo; cu toate acestea, masini parca scumpe decat casa mea isi fac aparitia in fiecare seara; iar eu nu stau in cort.In fine....
Toropeala mare, era cam 2 si ceva, si mirosul de gratar insista sa-mi aduca aminte ca nu am mancat decat o cafea si cateva tigari toata ziua. Era un gigel, el si burta lui, invarteau friptanele , pe un balcon pe la etajul 4.
Pe trotuar nu prea trecea lume, asa cum e in Giurgiu, mai aerisit. Doar preaplinul personal al oamenilor fac orasul asta, sa para inghesuit.
Eu, tot asteptam... sa iasa prietenul meu din magazin sa pot pleca de acolo. Tigara o terminasem demult, deja invarteam intre degete o a doua tigara. Sa fac niste pasi, zic!
Usor, dar in graba merg pana la intersectie si ma intorc. "Nenea, dai simie cinci mii?" ma uit in stanga, indreapta, ..era in spatele meu, un bietel, sau era feteita? ma rog! avea cam.. 7-8 ani. Ii dau un pachet de biscuiti, ..."E... atunci dai simie o tigara, ai te rog io frumos!", Pai ce ma!? tu fumezi? "A... pentru tata, nu pentru mine, io-s prea mic" Ma rog.... nu-ti dau!(precaut totusi ca nu stii de unde iese o namila cu chef de harta.
Fuge pustiu si se aseaza la o masa la Turn, langa un burtos, pe care abea il suporta pamantul de sub el. ... Ce dreacu faci ma? pustiul da din umeri si isi aprinde o tigara dintr-un pachet de pe masa!
Booon... mergem mai departe, zic!
Hai sa mergem!
Ce a durat atat? ai vrut sa iei tot magazinul?
E, na! o nebuna a inceput sa urle prin magazin ... ma rog, hai de aici ca o luam razna!
Pa si? ce facem acum?unde mergem?
Nu stiu , zi si tu!
Pai zi tu! ca eu te-am adus la magazin!
Aceeasi problema,zic!
Hai in port, ca nu e nimeni la ora asta!
oare?
2 comentarii:
nu poti urca in turn cu dame de companie. cam exagerat zvonul.
Superb surprinsa atmosfera giurgiuveana.
Chiar ma gandeam ca de Paste s-a mai inviorat orasul, ca a mai iesit si lumea buna/spalata la plimbare inainte de luat lumina si ca poate isi reamintesc ca odata, pana in 2000-2001, faceau asta destui si destul de des. Aveai unde sa iesi in oras si sa iti intalnesti prietenii stransi palcuri palcuri pe ici colo, in Alei, la Valah, in Pjb sau la pas pe Mircea cel Batran cand se inchidea circulatia rutiera pe acolo(desi la vremea respectiva mi se parea ca un camin cultural ne mai lipsea si asemanam miscarea aia a puhoaielor umane cu niste turme transhumante :P). Iti mai venea sa stai la o terasa si avea cat de cat staif orasul.
Ei ash' reamintire, imediat dupa 12:00 era deja pustiu din nou Giurgiul nostru, doar hoardele obisnuite de masini care mergeau spre port cu 10km/h mai strapungeau linistea noptii de sarbatoare.
In prima zi de Paste strazile erau iarasi pustii, doar ecouri manelare si firicele de gratare se simteau in atmosfera molcoma. Trist dar totusi ca in vremurile bune ale copilariei ceausiste ( minus manelele), parca se dilatase timpul - sweet and sour. Mi s-a parut o duminica lunga si frumoasa in tihna aia, am auzit prafuitul rolling stones-i can't get no satisfaction de la o casa pe niste stradute(tare! just like making a stand) si mi-a ramas intiparit in minte cu o noua aura. Am avut asa o senzatie...ca atunci cand vezi primul ghiocel dupa o iarna luuunga si mohorata sau dupa bomba atomica:))
Tin minte cum mai aveam asa o speranta de mai bine pentru viata in oraselul nostru cand eram mica, mai gaseam locuri de petrecut timpul gratis si placut si aveam impresia ca lucrurile se vor schimba in si mai bine.
Terenurile de sport din scoli si licee erau populate si la liber, era si baza sportiva cetatea de care isi bat joc astia acum si e 'propretate' privata, vara mergeam la plaja de la podul bizet, apoi cand am mai crescut si invatat sa inot am avut voie si la veriga :D si era multa lume si pe mal cresteau salcii si era ditamai stufarisul, prima oara cand am ajuns acolo cu pegasul mi s-a parut o jungla frumoasa. Mai era plaja veche si ea populata si innotam cu 'elita' pana dincolo, la muca, unde paduricea era neumblata si cu copacii plini de plante agatatoare ca lienele. Pe masura ce locurile astea s-au stricat am descoperit plaja la cheson, a fost un an in care am facut tumbe in dune de nisip fin de tot acolo, ne apuca apusul vazut in geamurile cladirilor de la Ruse si ascultand muzica buna din parcurile lor de distractie de pe mal. Nu la mult timp au aparut si acolo luminisuri in padurea aia salbatica, se taiau copaci la greu si tot soiul de grupuri de negrii bine claditi apareau cu carute si nu ne-am mai riscat sa mergem.
Lesa s-a ingustat tot mai tare de-a lungul timpului si nimeni nu prea mai simte stransura si rosaturile...tembelizarea asta cred ca o sa ne aduca in punctul in care, odata scoasa lesa, tot cu mentalitatea de sclav o sa ramanem ca nu prea mai avem 'organe' de simt ale frumosului, normalului...
Trimiteți un comentariu