luni, 24 noiembrie 2014

Un proiect inceput ramane inceput :)


    Dupa sapte ani de la pornirea acestui proiect , revin des pe acest blog pentru referinte si imagini. Imi dau seama ca pe langa entuziasmul meu de acum sapte ani, si dorinta de a cunoaste , conserva si promova patrimoniu - identitate si valorile giurgiuvene / dunarene a existat de la inceput o dorinta de a gasi cat mai multe motive pentru a ramane in Giurgiu definitiv. Pentru cei din generatiile 89 si dupa , migratia catre Bucuresti este deja ceva firesc. Multi raman , putin se intorc si simai putin vor sa ramana si nu sunt obligati de imprejurari. Prin urmare eu vroiam sa fiu de la bun inceput unul din cei ce raman pentru ca asa au decis. Dar pentru asta aveam nevoie nu doar de un job, sau o casa ci mai ales de motive ce ating activitatile mele zilnice, pasiunile si atunci am tinut de acest blog.
    In ultimii ani nu am mai scris, din simplul motiv ca nu mai puteam fi atent la Giurgiu fiind nevoit sa raman in Bucuresti si totodata fiind indignat de macelul cultural - identitar si de ambient facut in orasul meu drag. Usor usor am inceput sa caut motive sa raman in Bucuresti, dar pentru fiecare motiv pro, aparea 3 contra. Cu toate ca ideea de a ramane in Bucuresti sau in alt oras parea departe de mine acum 7 ani cand pur si simplu eram fascinat de Giurgiu, astazi, desi fascinatia nu a disparut, nu pot spune ca mai pot accepta sa traiesc la marginea Dunarii fara sa ma umplu de mahnire, nervi si fara sa vad la orice pas in oras inca o nenorocire ce asteapta sa se intample sub ochii nostrii si cu participarea directa a celor platiti de noi sa creeze un mediu productiv si pozitiv pentru a trai (de la primar la portar nu cred ca este un om in primarie care s-a angajat acolo si a ramas dedicat ideii de a face bine fara a primi ).
    Astazi vizitez orasul Giurgiu, vizitez fiecare loc pe care l-am prezentat aici si documentez prin imagini si notite, toate elementele construite sau naturale ce consider ca au compus, compun si vor forma imaginea si starea orasului Giurgiu si a giurgiuvenilor. Care este scopul final, astazi nu mai stiu. Daca inainte vroiam sa ma fac auzit, sa schimb o idee in girugiuveni, sa aduc un plus de imagine pozitiva orasului si istoriei locale, astazi imi doresc sa se intample aceste lucruri dar nu cred ca voi reusi eu sa fac asta. Nu singur, nu acum si nu pentru generatiile de giurgiuveni tinere care cu atat mai putin le pasa de valori, cultura si apartenenta locala. Evident sunt si exceptii, care urla asa cum facem si eu, si striga mai tare sau mai incet - hai sa salvam ce a  mai ramas din Giurgiu!
Dar se dau batuti repede...poate pre repede.

    Poate peste ani voi face un album, o carte, o mare postare pe blog, sau alt blog, despre acesti ani de tranzitie ai giurgiuvenilor si orasului pe care il montam si demontam :)
Pot spune cu siguranta ca au disparut cladiri de patrimoniu, spatii verzi, zone naturale (unele protejate), s-au modificat functiuni si obiceiuri urbane, si apartenenta noastra ca cetateni devine tot mai insignifianta , neavand o identitate de care se poate lega.

    Politic  asteptarile mele au fost intotdeauna prea mari pentru Giurgiu, intotdeauna am crezut ca exista oameni ce iubesc orasul si oamenii lui, dar de multe ori am ajuns sa ma indoiesc daca sunt capabili de iubire privind orice. Societatea de astazi ce promoeaza individul egoist , grabit si in continua devenire, in continua cautare a visului ... (ceea ce nu este bine si nici rau) face tot mai grea atigerea obiectivului acestui blog, dar mai ales a multor asociatii, ong-uri samdp. Multi vor acum sa fie importanti sa aiba, sa detina si sa dobandeasca, iar putini sunt cei dispusi sa dea fara sa primeasca. Un dezechilibru de genul asta duce la o comunitate bazata pe valori false. In final fericirea ar trebui sa fie, ceva usor de atins, si usor de mentinut, totodata drumul catre fericire este in sine o bucurie daca are la baza nevoile noastre intelectuale/spirituale/sentimentale nu materiale.
 In fine, usor usor am inteles ca nu tine de mine, sau de primar , sau de consilieri ca Giurgiu sa devina un loc mai bun, sa ofere mai multe motive pentru a ramane, ci tine de timpul in care traim, de lucrurile mai mari decat noi. Nu ne putem compara cu orase dezvoltate pentru ca Giurgiu nu a avut norocul unor primari capabili in ultimii 25 de ani (si nici in comunism).
    Democratia reala si aplicata intarzie in multe zone ale tarii. Gandirea cu adevarat liberala si politicile locale realiste si aplicate lipsesc cu desavarsire (chiar si sub iliescu primarul pnlist ce a tinut orasul pe loc pentru propriile interese) Primarul actual , desi a pornit cu un discurs ce mi-a placut, in special pentru ca unele lucrurile pe care le auzeam erau lucruri semnalate de mine chiar pe acest blog, dar sperante in nimic. Din cate lucruri si-a propus primarul le-a facut pe toate, cel putin asa ne spune el in scrisoricile de propaganda, ieftine si teribil de penibile. Dar sunt multi care nu inteleg ca sunt doar maini cu stampile si nimic mai mult pentru multi gigei ce se joaca de-a politica.
Politica = mafie si furt   asta este definitia pentru romanii de astazi
Reforma = suferinta si sacrificii pentru cei ce vor sa fure simai mult
Schimbare = inca o dezamagire, altii care vor sa ne fure
Democratie = un termen aruncat de oricine oricand, vot si tranzitie continua

In fine , sa avem rabdare, au trecut doar 25 de ani. :)

Simteam nevoia sa mai scriu,am vrut sa ramane scrise aici cateva ganduri ca intr-un jurnal. Sa comparam mai tarziu. :)

sâmbătă, 9 februarie 2013

Nou si vechi - Gara CFR centru Giurgiu



    O scurta sesiune de fotografie pe la gara centru, cateva accente si detalii interesante si o atmosfera bacoviana apasatoare.





Doar Strada garii duce la gara, si deci de aici pornim.
Nu am reusit sa discutam pe blog noile interventii asupra functiunilor si peisajului urban din orasul Giurgiu, dar acum daca tot am ocazia vreau sa spun ca singura interventie absolut fireasca si logica a fost aceea de a face strada Garii o strada pietonala. Desi nu are logica unui astfel de spatiu, pornind dintr-o intersectie in alta, este totusi un inceput timid de a crea spatii cu adevarat folositoare comunitatii giurgiuvene si nu masinilor sau comerciantilor. Am inteles ca exista dezbateri pentru a redeschide strada pentru automobile, scurt...este o initiativa nejustificata. Orasul este pentru oameni si nu pentru masini. Deszapeziti trotuarele intai si apoi soselele, curatati parcurile si apoi soselele. Putin imi pasa ca trec cu roata printro balta, dar daca trebuie sa ma lupt cu gunoiul, noroiul, cainii si masinile parcate peste tot, pentru a ajunge la un magazin, sau pe pietonala "minunata", mi se pare un bun semn ca nu am progresat cu nimic.


Inca visez la calcanul ala de pe blocul comunist, un mozaic cu turnul ar fi exceptional. Sa revina capatul de perspectiva de altadata, ar fi un statement de efect in special pentru giurgiuveni : noi nu uitam trectutul, noi nu aruncam istoria, avem indentitate si nu o ascundem.



Mereu o prezenta neobijnuita, mult plimbata statuie a zeitei Diana, asezata intr-un spatiu nebijnuit , neproportionat si evident dominat de masini bulucite. Totusi o amintire a faptului ca Giurgiu inseamna mai mult decat se vede.


Am ajuns la capatul de linie, la Gara centru. Peronul nou, populat de clientii vechi ai CFR, obijnuiti concetateni ai orasului Giurgiu.


Noul peron al garii cu unul din putinele trenuri folosite pentru transport feroviar de persoane din Giurgiu oras.
Vechi si nou, linii ferate defiintate, nici nu stiu cum sa percep schimbarile astea, sincer sper ca totul sa aiba o finalitate buna, desi nu stiu cum ar putea fi.


Santuri si santier, gara giurgiu asteapta si ea pe peron ca si batrana de pe banca.



Sapturile din jurul stalpilor au scos la lumina cateva bolte de caramida foarte interesante, nu pot sa imi dau seama daca au fost realizate strict pentru rezistenta peronului sau au avut alt rol. Poate ma ajunta aici unul din cunoscatori.

Un detaliu al boltelor de care vorbeam. Este posibil sa fi fost o constructie mai veche ?


O cladire foarte frumoasa, evident neglijata . Dece am am recupera astfel de cladiri cand le putem ingnora in favoarea distrugerii.




Iarasi o cladire frumoasa, cu arhitectura des intalnita in statiile vechi de cai ferate, totusi deosebita ca valoare de patrimoniu industrial. Nu este clasata ca patriomoniu, evident, cine ar avea timp sa analizeze si sa faca un dosar pentru asa ceva, doar "avem alte treburi" - declasarea cladirilor.


Un detaliu foarte interesat, si inca un motiv pentru a sustine valoare complexului arhitectural al garii giurgiu centru si necesitatea clasarii intregului complex ca patrimoniu de valoare inestimabila locala si chiar si nationala.
Compania a fost contractata pentru a participa la constructia liniilor ferate cat si a anexelor gradii, a apartinut lui James Eastwood (1808-1874), numita Eastwood Swingler & Co. Pe placa este mentionat numele companiei, numele proiectului si provenienta companiei :
Easwood Swingler & Co 
Victoria Iron Bores
Derby England.


Si aici cer ajutorul celor pasionat de caile ferate pentru a indentifica structura metalica. Din cate stiu este deosebita, si mai putin intalnita. Nimic deosebit in faptul ca este lasata sa rugineasca, si probabil incurand va ajunge la fier vechi,asa cum se intampla cu prea multe valori ale orasului Giurgiu.(un exemplu feribotul din apropiera bazinului de iernat al santierului naval)


Tot in atmosfera bacoviana.




In incheierea plimbarii, am incercat sa surprind personajele care inca anima zona .




Si in final o mica surpriza:
O imagine cu gara in anii 1873 - rezolutie buna de print.















vineri, 21 decembrie 2012

Ca de sarbatori



       Celor ce au avut timp de pierdut pe site-ul asta le urez tot ce se ureaza de sarbatori si putin mai mult !


duminică, 9 decembrie 2012

Dispar casele care plangeau

 Mai acum ceva vreme (2 ani) postam ... "Case care plang". Lunile trecute am observat cum casele ce plangeau... nu mai sunt...nu mai plang! Gataaaa....



    Ce bine trebuie sa fie cand poti distruge, demola, ignora si fura, fara sa te intrebe vre-un om ce faci acolo.

Pai patrimoniu nu e bun!
Altfel cum mai dau si eu un tun?
Bani munciti? pai ce sunt prost?
Bani jmangliti, asta-i un rost <>

 Cui ii mai pasa in Giurgiu de Giurgiu? Nu toti vor sa plece? Nu toti vor  mai multi bani ..nu conteaza unde?

Pana la urma de ce sa stai in Giurgiu?.... in afara de familie si de cativa prieteni cu care te mai vezi din cand in cand...ce ofera orasul Giurgiu?

              Uneori ma bucur sa vad cum toti candidatii astia pomposi si chiar si "noua primarie"  , vechea si viitoarea... ignora potentialul real al orasului Giurgiu. Ignora lucrurile evidente, identitatea orasului si defapt ce ne face pe noi giurgiuveni defapt. Spun ca ma bucur, deoarece sper sa vin la un moment dat, sa iau o halca din ce-i cel mai evident ca trebuia facut si sa le-o trantesc tuturor in fata.... sa spuna da donle!...acum am inteles unde trebuie sa ne indreptam energiile si mintile.
Pana atunci asteptam sa vedem cine se prinde, cine asculta, cine vrea cu adevarat sa faca ceva.

Nu am mai scris de mult si acum ma gandeam sa mai inviorez atmosfera.
Eh... noi sa fim sanatosi!



 
     
   

marți, 13 martie 2012

2012 si ochiul inca vede



    Prima postare din an, ceva presiune, si peste acest fapt vine si absenta postarilor in ultimele luni. Ca sa-mi clarific importanta acestei prime postari din an nu trebuie sa uit cate s-au adunat, cate nu au fost spuse aici, dar un lucru este cert : nimic nu a fost ignorat sau neobservat; doar ca pojghita de "mizerie" parca s-a ingrosat uneori peste putinta mea de a distinge jegul autentic de mizeria umana. Dar sa nu o luam asa tare de la inceput.


  Ce m-a determinat sa vin cu aceasta prima postare acum si nu mai devreme sau mai tarziu , este rugamintea unui bun prieten al acestui proiect ce vrea sa atraga atentia asupra unei constructii de patrimoniu ne clasificata din orasul cu turn si farfurie ciobita. Ca sa nu o lungest trec direct la subiect si dau cuvantul domnului Florentin Breazu, muzeograf in cadrul muzeului de istorie Teohari Antonescu.





S.O.S.! Se fură ferry-boat-ul






                       Valorificarea urbană a zonei portuare după 1990 implica obligatoriu protecţia lucrărilor arhitecturale de valoare care fac parte din fondul patrimoniului tehnic şi industrial naţional. Aici avem în vedere clădirea Căpităniei Portului (dată în folosinţă în 1945), podul Bizetz, instalalaţia ferry-boat-ului (1940).
imagine de la inaugurare (23.iunie.1941)

 Dacă podul Bizetz încă nu a căzut, clădirea Căpităniei este aproape goală, locatarii diferitelor autorităţi şi instituţii şi-au găsit, la propriu, un loc mai cald. De ceva vreme a luat amploare despuierea de tot ce este metal (feros şi neferos) a instalaţiei de ferry-boat, mai bine spus a podului de acces. Partea finală, de ramificaţie, există încă  numai datorită vecinătăţii cu atelierele Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos, Secţia Giurgiu, unde sunt ancorate pontoane şi nave care deservesc această societate.


nava "Sofia" ce a deservit ferryboatul
                   Poate nu ştiu mulţi dintre noi, dar chiar există o intenţie serioasă cu privire strict la această zonă. Prin Hotărârea nr. 1572 din decembrie 2007 a Guvernului României  s-a instituit un nou regim juridic privind porţiunea de teren cuprinsă între şoseaua Portului şi fostul Şantier Naval, în vederea construirii unui nou cartier de locuinţe (în regim ANL).  Vechea instalaţie de ferry-boat care urma să intre în conservare, nu a avut niciodată statutul de monument istoric din categoria patrimoniului tehnic şi industrial, cu toate că autorităţile locale au afirmat că doresc acolo o „zonă muzeală”. La articolul 2 al acestei Hotărâri se stipulează: Se aprobă transmiterea instalaţiei Ferry-Boat, construcţie specială situată in municipiul Giurgiu, Şos. Portului, km 71+839, aflată în stare nefuncţională, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflată în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate – C.F.R.  S.A. –  în domeniul public al municipiului Giurgiu şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu, în vederea realizării unei zone muzeale în aer liber, crearea unor spaţii


 verzi ornamentale şi de protecţie, extinderea zonei de faleză şi a amenajării specifice acesteia.  Declanşarea operaţiei de clasare din oficiu ar fi protejat obiectivul de o eventuală dispariţie peste noapte. Deocamdată instalaţia mai prezintă ceva din ceea ce a  fost o  premieră a transporturilor din istoria României, acolo unde Giurgiu se numără printre fruntaşi! Dacă aceşti căutători de fier vechi, nişte infractori ordinari, se vor dota cu aparate tehnice ( electrice ori cu acetilenă), care totuşi necesită transport cât şi  un „mediu adecvat de muncă”, atunci  vom vorbi la trecut de acest lucru, cu toate că intenţii au fost! Istoria, ca şi politica sunt viabile atât a timp cât respectă un minim de adevăr. Restul, e tăcere! O tăcere care demonstrează complicitatea tuturora la dezastrul în care trăim!
             Este un apel la factorii responsabili pentru a apăra efectiv ceea ce a mai rămas din istoria Dunării la Giurgiu.


Terminalul asa cu arata in 2007

PS. Nava cu zbaturi, Cetatea, construită la Turnu Severin in 1903, era ultima dovadă că aici la Giurgiu s-au întâmplat multe lucruri frumoase din istoria noastră navală! Recent a fost achiziţionată de o firmă privată, care nu ştim dacă va decide să poposească la Giurgiu sau o să ia drumul altor locuri de aici din Romania sau din Europa. Să sperăm!! 






 Gara ce deservea zona  


Imagini de astazi :





Related Posts with Thumbnails