Din ciclul ce-am avut si ce-am pierdut cu acelas "moderator" de cateva mandate.
- Pai voi ar trebui sa fiti botagi, sa fiti o tara cu influenta in Europa.
- Giurgiu...daca citesti pe net ai senzatia ca este ceva bombastic, plin de idustrie si agricultura.
- Cum reusiti sa va mentineti atat de jos, cu atatea resurse extraordinare?
Cam astea ar fi primele ganduri ale unui strain de tara ce ar avea minimum de curiozitate sa afle despre ce poate Romania si coborand, chiar Giurgiu. Eu ma tot mir, si ma framant incercand sa aflu daca nu cumva nu meritam sa avem, sau nu putem sa posedam si eventual sa si utilizam in interesul comun.
Cum adica comun, nu-i asa? ce e toaleta comuna? da!
In fine de ce am deschis subiectul asta pana la urma, de ce azi, la ora asta si nu alta data?
In primul rand dat fiind ca urmeaza incheierea anului, ca un inceput de bilant, vreau sa subliniez inca o data ca Giurgiu nu a crescut cu nimic, calitatea vietii, oamenii, comunitatea, identitatea, si scot din discutie porcaria politica.
Trebuia sa scriu ceva, nu?
Stiam si eu, ar spune multi, stiam ca avem resurse si nu le folosim, pana la urma cine are interesul sa citeasca acest blog? tot cei ce stiu deja si numai li se confirma si alte banuieli. Ne unim in frustrare, si mai si invatam cate ceva intre timp. Toate generatiile au avut deviantii ei, cei ce vroiau mai mult, mai bine, si credeau ca se poate face cu simpla bunavointa.
Ca sa nu vorbesc vorbe, ca fapte reale strainii chiar se mira de incapacitatea noastra de a ne folosi inteligenta, lasand neuronii la ingrasat numai pentru ai sacrifica de craciun.
Tari si orase mici din regiuni fara resurse s-au ridicat pe tehnologii noi, de jos, de mult mai jos decat Giurgiu. Dar le-a lipsit vaselina romaneasca, asadar au fost obligati sa lucreze curat, la ordinul micronilor pentru ca piesele sa nu fie unse mereu cu fel si fel de meclemuri.
Acuma meclemurile romanesti ca sunt ele de cateva mandate sau nu, or fi necesare, ca sunt unii chiar prea multi as zice, care tropaie ca e bine, mergem bine. cine stie?
Pana la urma ce pot eu face, un Gheorghe de la Giurgiu? ce fac eu cu o problema atat de mare incat innot in ea, si nu o pot privi in ansamblu niciodata? In primul rand imi pun intrebari, analizez, vreau sa vad , apoi dece sa nu profitam noi de noi insine si de lipsa celorlalti de inspiratie? Ateptam sa fim angajati? de cine?
Ce are orasul Giurgiu, ce este in apropiere, ce-mi place si ce pot face. Pai sa fac atunci daca altii nu fac. Nu trebuie sa-mi creeze mie statul conditii, imi fac, ma ciunteste , il dau naiba si merg mai departe, ii inchid gura cu hartii si taxe cat sa-mi ramana si mie ceva. :)
Nu trebuie sa stai mult sa-ti dai seama ca potentialul ne exploatat nu trebuie sa fie lasat in grija "lor" cand putem sa avem noi grija de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu