Citesc ceva foaaarte interesat pe blogul unui "camarad" giurgiuvean si socul produs m-a lasat putin inmarmurit, crezand ca administratia orasului Giurgiu si a CJG nu mai poate avea un asemenea efect asupra mea dupa atatea idiotenii , atatea neglijente , pana la urma atata nepasare fata de cei tocmai pentru care sunt acolo.
Ca sa nu o lungesc:
"Aparatul propriu al Consiliului Judeţean şi instituţiile aflate în subordinea se aflau oricum în deficit de personal. Prin O.U. nr. 63 aceste instituţii au suferit încă o lovitură sub centură, care le aduce în pragul blocării activităţilor.
Biblioteca Judeţeană funcţiona, conform declaraţiilor directorului, cu 46,7% din necesarul de oameni. Organigrama s-a redus cu încă 8 locuri. Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale a rămas fără 17 angajaţi. Direcţia Judeţeană de Transport a redus numărul posturilor cu 16. Muzeul Judeţean renunţă la 11 angajaţi, iar Teatrul Valah la 21. De asemenea, reduceri semnificative la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei şi la Camera Agricolă...
V-am prezentat o mică parte a dezastrului provocat de actuala formulă guvernamentală. Trebuie avut în vedere impactul acestor măsuri asupra calităţii vieţii giurgiuvenilor, a familiilor în care se află cel puţin un disponibilizat căruia nu i se oferă nicio alternativa."
sursa: AICI
Ce sa inteleg eu, cand vad ca... s-a taiat de la muzeu, teatru, cultura si sala de lectura?
Pai ... ce mai administreaza Consiliul Judetean Giurgiu, de unde mai putea taia, si de ce naiba a taiat numai din cultura, este evident incultura lor si renuntarea la ceea ce oamenii au mai multa nevoie la greu. Sunt constient ca nu pe don director "ilustru" de la muzeu l-a dat jos, ca e bine infipt acolo, nici pe noul derector de teatru care-l urca pan la cer, p'aia mici, aia prin care si cu suportul carora activitatile, deci contactul direct cu beneficiarii (noi) era asigurat. Contact necesar evident, nu doar datorita faptului ca noi platim la stat pentru a avea o calitate a vietii decente (nu ma gandesc la ceva pompos) , sa am unde sa merg in week-end intr-un loc in care inteligenta si cultura nu este o injuratura. Nu ca innainte aveam unde, aviz mirobolantilor manageri ai institutiilor, absolut neglijenti si neinformati. Cu toate acestea sunt sigur ca activitatile vor scadea in numar.
De unde face Boc economie? de la cei saraci, din cultura, patrimoniu, valori, identitate, din noi, din fiinta noastra ca romani, din ceea ce suntem. Pai depersonalizarea asta mascata, mizeriile astea continue pe care le auzim, caci sunt enorm de multe de care nu auzim in presa, ce este? ce scop are? cat de idioti vor ajunge romanii dupa aceasta perioada?
Bun.... cand imi este foame nu ma gandesc la cultura. Corect.
Piramida lui Maslo:
Sus este si cultura, si tot asa.
Acum intorc problema invers , ce naiba faceau aia 17 de la Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale ? eu nu vad nimic in Giurgiu, nu am vazut afise, nu am vazut nimic conservat, show, sa-mi intre in cap ceva sa fi facut centrul asta. Iar eu ma interesesz, caut, nu astept, asa cum este normal, cum fac mai toti giurgiuvenii. Deci au cam frecat duda, managment prost, sau manager prost, proiecte puerile semi comuniste, stiu eu...care o fi problema, de ce nu am auzit de ei, de ce nu se fac remarcati? Biblioteca judeteana... parca am mai auzit ceva de ei dar... stau tot pe acolo... ce naiba fac cu atatia angajati? adica.... serios.
Muzeul, e aici e altceva... parca se vede ceva, expozitii, targul de mosi, lansari de carte, colaborari cu alte muzee, na... slab rau , dar se putea simai rau. Inteleg partial necesitatea unui numar crescut de angajati, sa zicem.
Acum ca sa revin la general... asa cum imi place mie, sa fiu putin haotic, siguranta si integritatea corporala, la oranj... pai in Giurgiu.. nu stiu ce siguranta, cand nici lumina nu este, cad cu masina in gropi imense si daca se ia unu de mine pe strada ne batem , facem si fripturi unu din altul ca politia ...ofera sigurana si incredere in alta parte. Sanatatea...tot pe acolo, oranj, pai ciuciu. Cica spital JUDETEAN, adica vin toti din judet acolo, iau rata sub forma de salvare si ii parasuteaza la capitala. Frumos... domne fereste ce e si acolo in capitala... ati auzit probabil.
E ma rog... tot e bine, ca avem ceapa si paine, un boschete pentru cele necesare si sex... na, in caz de criza.. se stie.
decoperim impreuna farmecul unui oras dunarean si tumultosul trecut al acestuia
Se afișează postările cu eticheta Teatru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Teatru. Afișați toate postările
sâmbătă, 21 august 2010
joi, 15 ianuarie 2009
Fara clisee despre acelasi Eminescu...

- "Vremea trece, vremea vine,
- Toate-s vechi şi nouă toate;
- Ce e rău şi ce e bine
- Tu te-ntreabă şi socoate.
- Nu spera şi nu ai teamă:
- Ce e val, ca valul trece;
- De te-ndeamnă, de te cheamă,
- Tu rămâi la toate rece."
- de Mihai Eminescu (fragment)
Am stat ceva, pana sa incep sa scriu cateva idei, sa leg punti, ce intrabuinteaza acelasi subiect
dezbatut probabil in mii de site-uri - 15 Ianuarie - ziua de nastere a poetului national Mihail Eminescu.
Peste 80% (si sunt darnic), din cei pe care ii cunosc( inclusiv eu,), deci, ma feresc sa generalizez, dar oricand poate fi gandit la o scara mai larga aceleasi cifre, asa... cum spuneam, peste 80% din cei "din raza mea vizuala" nu stiu mai mult despre Eminescu decat ni s-a dat, sau deloc. Recunosc eu nu am fost preocupat de romantism, deoarece intotdeauna am incercat sa ma integrez in tendintele noi ale lumii contemporante, fapt si indeplinit, iata-ma , cam asta este pozitia mea ; dar romantismul a fost acolo mereu, asa cum si Eminescu a fost, alaturi de toti ceilalti, din biblioteca pana pe bancile din parcuri!
Asadar... m-am documentat, ca sa nu fiu chiar p'afarist, cine a fost omul Mihail Eminescu, cercul de prieteni, aspectele nepromovate ale vietii acestui om....(si nu vreau sa incep comparatiile cliseu, sa nu adormiti de tot).
Incep prin a spune ca Mihail Eminescu si tragicul sau sfarsit este pus in discutii de o vreme, existand dovezi clare, si studii care vorbesc despre asasinarea lui, despre cat de influentabil era acesta, si despre inclinatia sa accentuata spre politica si economie, fapt care de multe ori l-a adus in posturi foarte jenante pentru unii 'capi' din acea vreme.
Nu vreau sa dezbat eu aici aceste aspecte ale vietii lui, dar va recomand sa va informati, asta nu numai pentru stiinta dumneavoastra si si pentru o mai reala privire asupra trecutului nostru, si a adevaratei esente romanesti. Iar ce am citi eu, si mi-a starnit atentia, este:
De ziua lui Eminescu, noi manuscrise publicate...
15 Ianuarie, ZIUA nationala a CULTURII romane, potrivit unei propuneri înaintată parlamentului de Academia Română, a declarat preşedintele secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.
15 Ianuarie, ZIUA nationala a CULTURII romane, potrivit unei propuneri înaintată parlamentului de Academia Română, a declarat preşedintele secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.

SITE OFICIAL Mihai Eminescu - praf in ochii doritorilor de cunoastere
"Repetitia, e mama invatatului" - Il stim pe Eminescu - dar... cine e?
Sa ne amintim de el, asa cum il stie fiecare, si sa citim o poezie in memoria lui!

Junii corupţi
"La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.
O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.
Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?
Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi!
Sculaţi-vă!... căci anii trecutului se-nşiră,
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.
Sculaţi-vă!... căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.
Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.
Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.
Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;
În două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier!
În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.
Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stârv spre-a-l sfâşia;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.
Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sunt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt."
(baietii care supravegheaza blogul...da voi astia de la primarie! mai cititi o data si da-ti-va cate-o palma)
ALTE POEZII SCRISE DE MIHAI EMINESCU
Nu stiu cat de mult conteaza pana la urma viata acestui om(in comparatie cu opera sa), si cat de mult ar trebuie sa conteze opera sa in vietile noastre; eu stiu doar ca... o data cu descifrarea unor enigme legate de anumiti
artisti (poeti,pictori,muzicieni...), enigme din viata lor personala, ajungi sa vezi si sa simti altfel si opera lor; pentru ca orice artist are o calatorie initiatica (cum Eminescu a avut-o pe a lui, in care a trecut si prin Giurgiu), experientele fac arta fiecaruia...
Eminescu pentru mine, a fost si este in continuare, o esenta a acelei categorii de oameni care se opun, carora adevarul le este prea evident pentru a inchide ochii, acei oameni care nu stau in genunchi, care "urla cand nimeni nu-i asculta si vorbesc calm cand sunt ascultati"!
Eminescu ar trebui sa fie model pentru toti tinerii de astazi, eu fara sa vreau impartasesc o atitudine a aceleasi categorii de populatie, si prin urmare, va rog sa nu stati indiferenti si sa cunoasteti si sa propagati adevarul!
ASASINAREA LUI MIHAI EMINESCU
artisti (poeti,pictori,muzicieni...), enigme din viata lor personala, ajungi sa vezi si sa simti altfel si opera lor; pentru ca orice artist are o calatorie initiatica (cum Eminescu a avut-o pe a lui, in care a trecut si prin Giurgiu), experientele fac arta fiecaruia...
Eminescu pentru mine, a fost si este in continuare, o esenta a acelei categorii de oameni care se opun, carora adevarul le este prea evident pentru a inchide ochii, acei oameni care nu stau in genunchi, care "urla cand nimeni nu-i asculta si vorbesc calm cand sunt ascultati"!
Eminescu ar trebui sa fie model pentru toti tinerii de astazi, eu fara sa vreau impartasesc o atitudine a aceleasi categorii de populatie, si prin urmare, va rog sa nu stati indiferenti si sa cunoasteti si sa propagati adevarul!
ASASINAREA LUI MIHAI EMINESCU
"Repetitia, e mama invatatului" - Il stim pe Eminescu - dar... cine e?
Sa ne amintim de el, asa cum il stie fiecare, si sa citim o poezie in memoria lui!

Junii corupţi
"La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.
O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.
Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?
Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi!
Sculaţi-vă!... căci anii trecutului se-nşiră,
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.
Sculaţi-vă!... căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.
Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.
Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.
Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;
În două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier!
În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.
Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stârv spre-a-l sfâşia;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.
Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sunt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt."
(baietii care supravegheaza blogul...da voi astia de la primarie! mai cititi o data si da-ti-va cate-o palma)
ALTE POEZII SCRISE DE MIHAI EMINESCU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
