pentru ce toate acestea?

"Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz­dei, a taranei, ci iubirea trecutului?"

Mihai Eminescu

Fara clisee despre acelasi Eminescu...

"Vremea trece, vremea vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate.

Nu spera şi nu ai teamă:

Ce e val, ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece."

de Mihai Eminescu (fragment)

Am stat ceva, pana sa incep sa scriu cateva idei, sa leg punti, ce intrabuinteaza acelasi subiect
dezbatut probabil in mii de site-uri - 15 Ianuarie - ziua de nastere a poetului national Mihail Eminescu.

Peste 80% (si sunt darnic), din cei pe care ii cunosc( inclusiv eu,), deci, ma feresc sa generalizez, dar oricand poate fi gandit la o scara mai larga aceleasi cifre, asa... cum spuneam, peste 80% din cei "din raza mea vizuala" nu stiu mai mult despre Eminescu decat ni s-a dat, sau deloc. Recunosc eu nu am fost preocupat de romantism, deoarece intotdeauna am incercat sa ma integrez in tendintele noi ale lumii contemporante, fapt si indeplinit, iata-ma , cam asta este pozitia mea ; dar romantismul a fost acolo mereu, asa cum si Eminescu a fost, alaturi de toti ceilalti, din biblioteca pana pe bancile din parcuri!
Asadar... m-am documentat, ca sa nu fiu chiar p'afarist, cine a fost omul Mihail Eminescu, cercul de prieteni, aspectele nepromovate ale vietii acestui om....(si nu vreau sa incep comparatiile cliseu, sa nu adormiti de tot).

Incep prin a spune ca Mihail Eminescu si tragicul sau sfarsit este pus in discutii de o vreme, existand dovezi clare, si studii care vorbesc despre asasinarea lui, despre cat de influentabil era acesta, si despre inclinatia sa accentuata spre politica si economie, fapt care de multe ori l-a adus in posturi foarte jenante pentru unii 'capi' din acea vreme.

Nu vreau sa dezbat eu aici aceste aspecte ale vietii lui, dar va recomand sa va informati, asta nu numai pentru stiinta dumneavoastra si si pentru o mai reala privire asupra trecutului nostru, si a adevaratei esente romanesti. Iar ce am citi eu, si mi-a starnit atentia, este:

De ziua lui Eminescu, noi manuscrise publicate...

15 Ianuarie, ZIUA nationala a CULTURII romane, potrivit unei propuneri înaintată parlamentului de Academia Română, a declarat preşedintele secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, Eugen Simion.

SITE OFICIAL Mihai Eminescu - praf in ochii doritorilor de cunoastere

Nu stiu cat de mult conteaza pana la urma viata acestui om(in comparatie cu opera sa), si cat de mult ar trebuie sa conteze opera sa in vietile noastre; eu stiu doar ca... o data cu descifrarea unor enigme legate de anumiti
artisti (poeti,pictori,muzicieni...), enigme din viata lor personala, ajungi sa vezi si sa simti altfel si opera lor; pentru ca orice artist are o calatorie initiatica (cum Eminescu a avut-o pe a lui, in care a trecut si prin Giurgiu), experientele fac arta fiecaruia...


Eminescu pentru mine, a fost si este in continuare, o esenta a acelei categorii de oameni care se opun, carora adevarul le este prea evident pentru a inchide ochii, acei oameni care nu stau in genunchi, care "urla cand nimeni nu-i asculta si vorbesc calm cand sunt ascultati"!
Eminescu ar trebui sa fie model pentru toti tinerii de astazi, eu fara sa vreau impartasesc o atitudine a aceleasi categorii de populatie, si prin urmare, va rog sa nu stati indiferenti si sa cunoasteti si sa propagati adevarul!

ASASINAREA LUI MIHAI EMINESCU

"Repetitia, e mama invatatului" - Il stim pe Eminescu - dar... cine e?
Sa ne amintim de el, asa cum il stie fiecare, si sa citim o poezie in memoria lui!

Junii corupţi

"La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.

O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.

Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?

Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi!

Sculaţi-vă!... căci anii trecutului se-nşiră,
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.

Sculaţi-vă!... căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.

Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.

Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;
În două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier!

În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.

Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stârv spre-a-l sfâşia;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.

Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sunt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt."

(baietii care supravegheaza blogul...da voi astia de la primarie! mai cititi o data si da-ti-va cate-o palma)

ALTE POEZII SCRISE DE MIHAI EMINESCU

Gradina "Aleiul" - Schimbarea la fata a orasului Giurgiu

Gradina Alei, cum ii spunem astazi, a fost construita intr-o perioada tumultoasa a orasului, fara eforturi prea mari stabilidu-se nevoia unei gradini.
Inainte sa va spun exact evolutia gradinii, stabilesc, cateva repere istorice din perioada 1830-1840:

-1831 (20 aug.) Ing. Arh. Moritz von Ott - 35 ani, incepe planul de sistematizare al orasului.

-1831 - 1832 Se realizeaza Faimosul plan de sistematizare al Giurgiului - concentric radial.

-1834 * (primavara) Incepe constructia inchisorii din oras.
* Atelierele Navale Giurgiu lanseaza pe Dunare prima nava comerciala sub Pavilion Romanesc - "Marita" (nava cu panze)


* (4 nov.) va fi daramata Poarta Mihailovna, una dintre cele 4 porti ale orasului - cetate Giurgiu

Drumurile din aceata perioada aveau numele:
- Drumul Untului - Lega Lunca Dunarii de Campia Burnazului
- Drumul Banului - Lega Giurgiu de Capitala (drumul mare sau drumul domniilor).
Cred ca se potrivesc in continuare numele acestor drumuri!!!

ISTORIA GRADINII "ALEIUL"


Nu intotdeauna s-a numit Gradina Alei - candva "Gradina Gen. Foch" - ca si strada ce ducea de la turn la aceasta(acum strada din spatele Teatrului Valah)

«In anul 1831 s-au sadit primele doua randuri de arbori in gradina Aleiului, s-a nivelat terenul cu nisip si s-a construit « parmalac » (ingradire de lemn) de jur-imprejur. In anul 1835 s-au fixat patru felinare, iar in bugetul orasului s-a prevazt la cheltuieli suma de 46 lei, din care sa se cumpere 20 de ocale de lumanari de seu pentru felinare.

Dupa alti doi ani (1836) s-au fixat sase banci si s-a asternut un alt strat de nisip. In aprilie 1840, Prefectura judetului a trimis magistraturii (primariei) orasului doua sute de tei pentru a fi saditi in Alee si tot in acel an s-au stabilit patru paznici, doi ziua si doi noaptea, care sa supravegheze plantatiile si ingradirea. In gradina se afla un bufet si un pavilion pentru muzica.

(TEIUL DEVINE ARBORE EMBLEMATIC PENTRU ORASUL GIURGIU)

In anul 1903, s-a ridicat in aceasta gradina, bustul lui I.C. Bratianu, apoi celelalte statuette au fost aduse din parcul medicului Apostol Arsache, din satul Parapani(vedea), parte din ele fiind fixate in gradina centrului("la farfurie").

1920 - A fost edificat ansamblul monumental dedicat armatei franceze, (cu acelasi prilej parcul primeste numele de "Parcul Maresal Foch", recompensa recunoscatoare a meritelor exceptionale ale Comandantului Trupelor Aliate din Balcani) simbolizand cele 4 puteri aliate din razboiul de la 1916.

1941 (21-23 IAN.) Rebeliunea legionara la GR. ocupa Prefectura si distruge Cazinoul din Gradina Alei.

UNIREA din 1918 sarbatorita la Casinoul din Gradina Alei -Fotografie de grup cu mai marii

1938 - Se amplaseaza bustul lui Mihai Eminescu - sculptor Cornel Medrea.
(Mihai Eminescu a fost hamal in portul Ramadan - Giurgiu, aprox 6 luni)

O imagine absolut superba primita de la domnul Breazu caruia ii multumesc de zeci de ori pentru ajutorul oferit. Atosfera exceleta asa cum mi-o povestea tacamio, care si el bea sifon si manca o prajitura la cariuma din Gradin Alei! Cafeneaua, defapt, avea un renume exceptional, pentru vederea catre canalul Sf. Gheorghe(Cama) si implicit catre Dunare, si amplasarea in apropierea chioscului de fanfara, care canta in fiecare week-end (chestie care spore surprinderea mea...se intampla si astazi - vara numai)

Carziuma de astazi este a unui proprietar mai putin axat pe eleganta si rafinament cat pe bani si iar bani, amenajata cam fara gust ca sa nu spun de rahat si... cu acea terasa extinsa ilegal (ma repet dar ma infurii de fiecare data cand ma gandesc la incultura si ignoranta unor oameni-se stiu ei)!!!

Din anul 1977, in acest parc s-a amenajat “Aleea Eroilor”, care expune busturi ale unor eroi cazuti in razboiul pentru independenta de la 1877, realizate de sculptori cunoscuti : Boris Caragea, Constantin Popovici, Horia Flamndu, Vasile Gorduz, s.a. Acest ansamblu monumental memorial expune 23 de busturi turnate in bronz. »

IN COMUNISM:

"La caprioara" prima fanta arteziana facuta de comunisti in Giurgiu ca si partea de jos a acestei gradini, facuta cam tot in acea perioada.

Cine nu avea poza la "4 pietre" nu era cool... adica oamenii totusi stiau unde sunt si ce-i cu pietrele alea!!!

Mic indreptar turistic Nicolae Ilinca si Dan Capatana – Giurgiu Ed. Sport-Turism Bucuresti, 1986.
Compendiu Monografic Giurgiu - 2005
Film monografic - 1928

Poate acum intelegem mai bine nevoia de a pretui ce avem, de a promova si proteja. Atmosfera din acea perioada a "agitatului" oras Giurgiu, in cale calestile rasunau pe pietrele slefuite din cetate cu care era pavat orasul, domnitele boierilor ieseau in Gradina Aleiul la promenada si la "un racoritor" tarandu-si rochiile complicate pe aleile inguste, parfumul florilor si mai ales al teilor alaturat muzicii naturii unde pasarile neancetat cantau - aproape frenetic.

Acum, multe nu mai sunt, dar nu ne impiedica nimeni sa traim o parte din acea atmosfera .

O rugaminte am , NU MAI MERGETI LA TERASA DIN ALEI.... Urbanistii , proprietarii barului cat si clientii nepasatori, ii consider vinovati pentru distrugerea monumentului Gradina Alei, prin interzicerea accesului catre parterul gradinii prin aleea principala, prin defrisarea arborilor ocrotiti, tei in special si castani, prin pavarea spatiului verde cu biscuiti.

Urmatoarea postare va fi despre Porturile Giurgiului, cu imagini si citate din jurnalele calatorilor din vremuri de mult apuse!!!