PROPUNERE PETITIE

imagine preluata de pe site-ul ziarului "Romania libera"


Dragii mei, dupa cum unii stiu, prima linie de cale ferata de pasageri din Tara Romaneasca este linia Giurgiu-Bucuresti.

Dupa cum unii sitiu, acesta linie nu mai este functionala din anul 2003, adica de 5 ani.
In 2003 la una din inundatiile provocate de cretinii care defriseaza, cretinii care polueaza si mai ales cretinii care au retrocedat terenuri in paduri, podul de la Gradistea a fost distrus.
Pe vremea aceea se promitea cum ca in 2004 dupa ce intram in UE, se rezolva problema. Nu am intrat nici in UE si nu a aparut nici un pod mai frumos, si mai voios.
Iata-ne si in mult dorita UE, dar podul tot nu-si face anuntata prezenta.
Motivul?
Coruptia ,la un anumit nivel administrativ, in primarie, in cadrul CFR, si in ministerul transporturilor si indulgenta romanilor, si mai ales nepasarea giurgiuvenilor ;
iata-ne platind 12 lei pentru 60 de kilometrii parcursi cu microbuzul.
Acum, Gara Giurgiu, functioneaza numai cu plecari prin Videle - Teleorman; deci, ca sa te duci undeva mai departe sau sa ajungi la Bucuresti, trebuie sa treci prin alt judet.
Cu siguranta e anormal si strigator la cer.

Am avut ocazia sa discut cu cei de la primarie despre aceste aspecte , comunicandu-mi-se cum ca aceasta problema tine de consiliul judetean, CFR si ministerul transporturilor, si ca la nivel local nu se poate face dacat presiuni catre cei mentionati mai sus.
In aceste conditii, adaugand dorinta unora sa transforme Gara Giurgiu in muzeu si sa mute acest tip de transport la cativa kilometrii, si anume in Giurgiu Nord, propun sa luam atitudine.
Facem presiuni si putem obtine foarte multe.......................................

Petitia propusa se refera la:

-recladirea podului de la Gradistea
-repunerea in funcitiune la liniei ferate Giurgiu - Bucuresti Progresu
-reconditionarea liniei ferate in vederea facilitarii transporturilor persoane si marfa si cresterea nivenului de tip de transport.
-schimbarea vagoanelor cu vagoane ce respecta normele europene si mai ales respecta omul si intergritatea lui.
-Realizarea unui muzeu al cailor ferate in Gara Giurgiu si punerea in functiune a unui tren de epoca, cu circuit Giurgiu - Bucuresti Progresu, tren cu caracter turistic, avand curse lunare.
-Realizarea unui parc dedicat muzeului Garii Giurgiu pe spatiu viran din zona garii.
-Stabilirea unui pret al biletului de tren, rezonabil,respectiv pana in 10 lei, si a unui timp de parcurgere rezonabil, respectiv pana in 1 ora si 30 de minute.
-Reconditionarea GARII Giurgiu Sud, si stabilirea acesteia ca obiectiv turistic si protejarea monumentului si realizarea unei zone verzi de tampon intre zona garii si zona industriala invecinata.

Petitia se doreste a fi trimisa la:
Primaria Municipiului Giurgiu
Consiliul Municipal Giurgiu
Consiliul Judetean Giurgiu
Ministerul Transporturilor
Ministeul Culturii si Cultelor
Uniunea Europeana : - drepturile omului
- protejare sociala
- promovarea turismului
- transporturi
- educatie

Avand in vedere numarul foarte mare de persoane care foloseau aceasta linie, avem sanse de reusita foarte mari.
Daca aveti cerinte de adaugat la petitie va rog sa nu ezitati, le vom dezbate inclusiv pe cele expuse mai sus, prin commenturi la aceasta publicare.

Planul de semnare al petitiei va fi discutat daca se arata suficiente personae interesate in acest subiect si in doleantele de mai sus.

Imagini din trecut:

GARA GIURGIU:
"In Principatele Române construcţia de drumuri de fier a început prin câteva linii construite de concesiuni străine şi anume: Barkley, Strousberg şi Offenheim. Concesiunea Barkley la 1 Septembrie 1865. Sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Guvernul român concesionând construcţia companiei engleze John Trevor-Barkley, linia între Bucureşti-Giurgiu, linie terminată la 26 August 1869, când Regele Carol I a putut pleca cu primul tren românesc de la Bucuresti la Giurgiu, continuând drumul spre Viena, cu vaporul pe Dunăre."
Venera DUMITRESCU-STAIA - SURSA


Gara Giurgiu Sud:

Din ciclul "GRADINA ROMANEASCA" 3 -FIN

O alta povestioara, si de data asta ultima, cel putin legata de subiectul Gradini Romanesti.

Un caracter ce merita precizat, al gradinilor romanesti in special cele din sud, este acela ca niciodata nu si-a pierdut caracterul strict util in alimentatie; pe cand in alte zone ale europei gradinile s-au dezvoltat ca arta, daca imi permiteti - ca un kitch frumos uneori cu pretentia de a imita natura.

Numai in gradina romaneasca poti gasi "buruieni" si "boscheti" care sunt acolo pentru ca trebuie, pe care oamenii intotdeauna le-au folosit la gatit sau pentru caracterul curativ(medicinal).

O aşezare de înalt prestigiu - o adevărată instituţie - zilnic pomenită în casa noastră era „Grădina".

— Să înhame caii şi să se repeadă la „Grădină", s-adu­că paie, fân şi ovăz pentru grajd, lemne de foc pentru bu­cătărie, vin de Popeşti-Vasilaţi sau din cel bătrân de Urlaţi din via Spătarului Toma de la Valea Mieilor, zarzavaturi păstrate pentru iarnă; făină sau mălai - cum lipsea ceva în casa şi în curtea noastră din strada Primăverii, se trimitea îndată la „Grădină", la „Mandritu", căci reşedinţa ce şi-o alesese acolo bunicul nostru, tatăl mamii - „Tata-Moşu" -cum îi ziceam în copilăria noastră - era, cum s-ar spune în limbaj administrativ, organul nostru tutelar.

Dacă o casă nu este într-adevăr nimic altceva decât „pa­tru ziduri cu ferestre şi un acoperiş", atunci se poate spu­ne că şi azi mai este în fiinţă această casă a lui Tata-Moşu, a străbunicului fiului meu, adică Ştefan Dimitrie Grecianu.

Aproape de strada Aurel Vlaicu, în cartierul cu nume­le barbar de „Parcelarea Grecianu", silueta ei apare la fel ca şi în copilăria mea, dar sufletul şi l-a dat de mult; căci în locul mândrei case boiereşti ce a fost odată n-a mai ră­mas azi decât un sec, banal şi mohorât local administrativ.

O stradă trece acum de-a lungul ei, iar de peste drum o înghesuială pestriţă de vilişoare crescute acolo de cu­rând, după gusturile şi fanteziile variate ale proprietarilor lor, se strâmbă la ea.

Pe locul străzii aceleia noi, era odată un nuc uriaş, a că­rui coroană generoasă îşi întindea ramurile până deasupra balconului de la catul de sus al casei şi revărsa pe faţada-i dinspre grădină răcoarea, umbra lui binefăcătoare în zile de arşiţă. In fundul scorburii lui, adâncă cât îi era trunchiul de înalt, se vedea oglinda unei ape ca în fundul unui puţ. De multe ori a scos de acolo grădinarul curţii găleţi întregi de apă, fără a izbuti vreodată să-l sleiască.

Mi-am închipuit întotdeauna că în răcoarea lui vor fi stat odinioară la taifas, legănaţi de cântecele lăutarilor, gustând din turburelul cel poznaş care înseninează minţile, dar împleticeşte limbile, Papa vel logofăt sau cucernicul Ni-codim, sau alţi cinstiţi boieri strămoşi ai neamului Grecenilor, adesea pomeniţi în casa lui Tata-Moşu. Căci pe acele locuri a fost pe vremuri vie.

Pe atunci, boierii, în primele zile frumoase ale primă­verii, ca să-şi guste vinişorul anului trecut sau toamna, pe vremea culesului, puneau caii la butcă şi plecau din oraş, din curtea lor de pe Podul Mogoşoaiei, cu sindrofie la „Mandritu" - cum se chema via pe vremea aceea.(…)

În amintirea mea, casa lui Tata-Moşu este nedespărţi­tă de mahalaua aceea, aşa cum este oaza de deşert: nu-mi pot aminti de una fără a o pomeni pe cealaltă, fără a rătăci cu gândul, înainte de a ajunge la „Grădină" (cum i se mai zicea curţii lui Grecianu, încă de pe vremea când nu erau acolo decât vie şi livadă), măcar câteva clipe pe uliţele Mân­dritului.

Uliţe abia împietrite, prăfuite sau noroioase, după anotimp, care se strecurau printre curţile mahalagiilor, între maidane cu gunoaie, cu mortăciuni şi cu smârcuri de apă verde stătută în care se jucau copiii, cu case scunde sub învelitoarea lor de tinichea (sau încă uneori de olane turceşti rămase de pe vremuri), intrate parcă în pământ, de mult ce se tot ridica - în virtutea nu-ştiu-cărui fenomen ciudat şi îngrijorător al naturii - uliţa de-a lungul lor. Atât de joase câteodată, încât puteai să te ajuţi, ţinându-te cu mâna de streaşină lor, ca să calci pe vârful pietrelor care ieşeau din mocirlă. Dar şi cu grădini în miniatură în care creşteau - în jurul trandafirilor înalţi, sprijiniţi pe araci cu baloane de sticlă poleită înfipte în vârf - garoafe, busuioc, vâzdoage, micşunele şi sifoane albastre cu fundul în sus. Grădiniţe cu bolţi de viţă şi prispe cu zorele şi mai ales cu pomi roditori: caişi, piersici, gutui sau corcoduşi, câte unul la fiecare casă, care, primăvara, prefăceau totul într-o livadă înflorită.

Atunci mahalaua murdară şi insalubră, puturoasă ca o hazna, era dintr-odată împodobită şi frumoasă ca o mi­reasă. (Paul Emil Miclescu – Din Bucureştii trăsurilor cu cai – Ed. Vremea, 2007, p. 45-50

Pentru mine Muzeul Taranului Roman si traditiile romanesti reprezinta un mare pol al identitatii nationale ce nu trebuie ocolit si ce trebuie mentionat oricarei persoane de langa noi.
Identitatea locala din Giurgiu este tare greu de vazut, poti trace foarte repede concluzii, asta numai daca esti grabit, dezinformat sau pur si simplu rauvoitor.Pentru asta exista acest blog, pentru a descoperi vechea si adevarata identitate a acestui oras romanesc, vlascean, dunarean, european.


Astept inca, un mail de la cei interesati in proiectul de reconstituire a orasului prin imagini vechi de familie. alexghemail@gmail.com

"Gradini Romanesti"

Tot in intampinarea evenimentelor ce urmeaza a se petrece (anuntate anterior), vin cu acest citat:

Şi grădina şi-a avut şi ea soarta ei. Mama adora florile în general şi grădina asta. în special. Şi era o grădină foarte frumoasă, cu bazin, cu chioşc, cu mese. care se puneau de zilele părinţilor mei. la Sfântul Petru şi la Sfânta Măria, în iunie şi în august, când era totul mai înflorit şi mai bogat în frunzişuri. Erau nişte tăblii lungi care se puneau, pentru că veneau zeci de persoane, nu ştiam niciodată câţi vin, cum se obişnuieşte la onomastici. Şi era plin de trandafiri, de clematite, erau foarte mulţi pomi. stăteam la umbra lor. Farmecul acestei grădini, asta era opera mamei, operă care s-a distrus, pentru că acum grădina este cu totul banală. Pe vremea mamei, de câte ori plecam cu maşina din Bucureşti, şi plecam foarte des. la prieteni, la conace, treceam prin atâtea sate...Şi-odată mama sărea aşa. ca la incendiu: Opreşte, Gheorghe, opreşte! aşa, şi se dădea jos şi începea o conversaţie cu leliţa, vroia să ştie cum se cheamă florile astea, cum se cresc. Erau flori de câmp, flori de ţară. din astea erau. Şi pe urmă se ruga: Nu-mi dai şi mie o rădăcină? Că ţi-o plătesc! Aşa că ne-am ales cu iot felul e flori de la munte şi de la şes şi de la deal. Mama avea. cum se spune pe franţuzeşte, la main verte, pe ce punea ea mâna. prindea sigur. Ea Ic sădea, nu lăsa pe nimeni altcine¬va, ca era mereu cu săpăluga în mână. Or, grădina asta era plină de crăiţe, de zorele de toate soiurile şi culorile. Dar cum erau aranjate, cum erau puse toate! Era într-adevăr, cum să vă spun...când eram mică, eram încredinţată că părinţi mei nu ar fi avut atât de mulţi prieteni cum au avut, dacă n-ar fi fost grădina. Fiindcă se crease acolo, pe acest teren foarte mare. o vrajă...Nu era vorba de un singur rond. Toată lumea avea un rond cu trandafiri, or aicea...Bine, aveam şi trandafiri, ne duceam să-i cumpărăm în afara oraşului. Aveam multe plante nobile, dar amestecul acela de flori de câmp, de deal, de munte, era extraordinar. Se crease acolo un microclimat. Adică întotdeauna în grădina aceasta, chiar şi în cele mai toride zile. se păstra răcoarea. Şi aici am să închei cu ceva neobişnuit, cu un ecou din Franţa. Eu v-am mai spus că am avut un prieten foarte bun, care a murit, Jean Chevalier... (…)
Am vizitat şi grădina lui Claude Monet. Dar pentru mine, uluitoare a fost grădina mult mai puţin celebră a lui Jean Chevalier. Aici era o alee mare, care ducea spre casă. o alee ca de castel. Casa era nu un castel, ci numai o casă cu un etaj. Margueritte, care-mi telefonează şi acum. a rămas să pregătească ceva în casă, iar eu am pornit cu Jean prin grădină: Hai s-o vezi! Când am ajuns acolo şi am văzut-o, el s-a uitat la mine cu un fel de îngrijorare, aşa: Irene...qu'avez vous? Ştiu eu ce aveam? Că aşa ne spuneam, eu îi spuneam Jean şi el îmi spunea Irene. Parcă aşa a întrebat, nu ştiu cum a spus exact, dar i se părea că sunt pe altă lume. Fiindcă asta este grădina noastră, am spus. e grădina noastră din Strada Sfanţul Elefterie din Bucureşti. Jean m-a întrebat: Şi cine a făcut grădina aceea? Eu zic: Mama. Jean a insistat: Şi când s-a întâmplat asta? Zic: Prin anii 1925-1930. La care, şi cu asta vreau să închei, pentru că este ceva adevărat şi nici acum nu pot să vorbesc despre asta fără emoţie, el zice: Mais votre mere avait ele une personne tout à fait extraordinaire! Am şoptit: Mmm, nu era extraordinară. Zice: Ba da. Spui că asta se întâmpla prin anii treizeci. Păi. in anii aceia, nimeni nu se gândea să amenajeze astfel o grădină. Aici sunt la modă de numai doi ani. Grădina mea este făcută de un grădinar specializai, după moda de acum. Să ai o asemenea grădină cu zeci de ani în urmă. prin '27, prin '28, este cu adevărat extraor¬dinar! Adică, sublinia el. nimănui, nici în Franţa, nici în altă parte, nu-i venise pe atunci ideea să facă o asemenea grădină. Deci, aşa vreau să rămână mama. Maria o chema, în amintirea mea, ca o făcătoare de grădini, acesta a fost lucrul cel mai important realizat de ea. (Victoria Dragu Dimitriu – interviu cu Irina Eliade – Poveşti ale doamnelor din Bucureşti – ed. Vremea, 2005, p. 46-48)


In acelasi spirit:

"Gradina Alei" si "Rondul de la turn" , au fost primele spatii verzi publice de promenada si agrement din Giurgiu, pe atunci "comuna".
Acum, as vrea sa stiu care din ele va intereseaza mai mult, pentru a dedica urmatoarele postari uneia sau alteia !

Din ciclul "GRADINA ROMANEASCA"

"Multi stiu, putini cunosc!"

In Giurgiu ca si in multe alte orase din romania, gradina tipic romaneasca este puternic reprezentata si conservata, fiind in continuare un reper socio-cultural, o reprezentare a proprietarului in fata comunitatii.

Voi incepe o serie de postari pe acesta tema pentru a intelege unul din evenimentele anuntate anterior, si anume "Gradina Romaneasca" - la Muzeul Taranului Roman.

Pentru inceput :

Dacă însă casele sunt joase, mici, cu igrasie multă, fereşti prea mici, dacă au vara praf, muşte şi purici, iarna noroi cleios până la gleznă, dacă n-au apă, n-au canal, au însă aerul şi verdeaţa nenumăratelor grădini care purifică totul. Nu e casă oricât de mică, care să n-aibă la poartă un salcâm înalt cu zdravene rădăcini ce scofâlcesc trotuarul şi o bancă la stradă, pe care stau bătrânii în papuci, cu giubea îmblănită cu vulpe, căciulă de oaie în cap şi cu gândul pierdut în amintiri trecute. Aşa de odihnitoare şi de răcoroasă e verdeaţa, încât în casă intră mahalagii doar iarna ori când vin musafiri de soi. în curte şi la stradă îşi petrec ziua nevestele, în timp ce bărbaţii sunt în oraş cu slujba, şi când nu se iau la ceartă de peste trei garduri cu vocea ascuţită, pândite cu ochi sticloşi de celelalte vecine, se adună frumos de clevetesc lucrând sau gătind.

(Henri Stahl – Bucurestii ce se duc – ed. Dominor, p. 84)

Se pregatesc

Pe 24-25 mai , mergi la expozitia de arta fotografica si idei "Developing Landscapes" (in campusul universitatii de agronomie) - expozitie deschisa cu ocazia implinirii a 10 ani de Peisagistica - "zilele horticulturii".

Expozitia va propune sa cunoasteti procesul crearii peisajelor printr-o instalatie de tip "readymade".

"La machina del peisagio"



Pe 5 iunie mergi la Muzeul Taranului Roman (Bdul. Kisselff - piata Victoriei sau Bdul Mihalache - Bucuresti)

"Gradina romaneasca"


Pe 21 iunie mergi la Giurgiu la expozitia internationala de fotografie "Landscapes of the Danube".
(portul Giurgiu)

www.landscapesofthedanube.blogspot.com


Va invit in calitate de organizator la aceste evenimente....

Voi publica invitatiile si mai multe detalii despre fiecare eveniment la vremea lui !
NU va faceti planuri pentru zilele mentionate mai sus !

PE SCURT, PROSTI !

Imi "cade in mana" astazi, un ziar, sau ce-o fi , din Giurgiu; in care FIX pe prima pagina, cum il deschid....vad , un..... nu stiu cum sa-i zic... o tentativa de interviu... o tentativa de documentare, in fine nu ma pricep, pe scurt o pocitanie de text, scris, cel mai probabil de o persoana cu deficiente in gandire, imaginatie si mai ales respect si moralitate, pe scurt prost.

Nimic neobjnuit pana aici, "ziarul" - sau ce-o fi, respectiv, are droaie de astfel de texte si angajati; ce m-a dereanjat in mod deosebit si personal, a fost faptul ca domnisoara care a scris , acest prim articol, in prostia ei a si copiat fara vre-un acord din partea mea logoul acestui blog, concept, curent. Fiind sigur ca... domnisoara care nu stie sa ceara voie, citeste, as putea sa o intreb, la ce a folosit acea imagine avand in vedere ca era total in afara contextului, titlul inspirat deasemenea de pe acest blog, subtitlul copiat dupa un titlu mare deja in lumea filmului. Cata lipsa de imaginatie sa ai ? Vrei sa faci ceva bun? intreaba intai! ca nu as fi spus nu!
sau....STAI ACASA !
Nu stiu acum, daca are sens sa merg mai departe cu aceasta suparare ?

Dar, ca sa fie scris si pentru cei mai...." relaxati"

Drepturile de autor ale acestui blog sunt detinute de Alexandru Gheorghe, prin contractul vizat o data cu crearea contului pe "blogspot" .

Informatiile de pe acest blog pot fi folosite numai in scop personal si stiintific sau la promovarea blogului, intotdeauna cu mentionarea autorului si a sursei exacte.

Salutare din Giurgiu

Abea am facut rost de imagine... mai sunt multe sa va arat, dar am fost prea incantat de asta sa nu o pun acum !!! enjoy!

Tipul care poseda cartea postala cere pe ea 250 euro. Cineva cu putere financiara? ca interesati suntem cu totii !
La muzeu oare?...hm....

"sincer nu va putem ajuta !"

Din pacate expozitia programata si tot anuntata in postarile precedente, a fost anulata, sa spunem, contramandata, pana dupa campania electorala.
Ieri,12 mai, materialul ce urma a fi afisat a fost cerut de catre primarul Lucian Iliescu pentru vizualizare. In conditiile in care viceprimarul si o anume doamna directoare Mirela Popazu, alaturi de urbanista orasului au garantat punerea pe simeze a expozitiei pe 15 mai si dechiderea ei pe 16, a fost ceruta vizualizarea mapei de catre primar pentru, citez "sa vada si el ce faceti voi aici", toate acestea adaugate la faptul ca tratativele si stabilirea termenilor colaborarii au loc de anul trecut, intentiile noastre fiind ferme prezentate sub toate formele vizuale cerute de imprejurari.
"Goana dupa aur" - o febra ce-i napastuieste pe saracii "ganditori" ai orasului, o data la 4 ani, este, evident mult prea importanta pentru a da unda verde unui eveniment cultural de interes general pentru giurgiuveni, totodata punctual pentru specialisti.
Dupa alte discutii inutile ce a trebuit sa le duc cu doamna Popazu, astazi mi se comunica "sicer nu va putem ajuta", de parca expozitia era un favor pentru noi. Si asta ma duce cu gandul la o intamplare de acum cativa ani in primarie, cand in consiliul local primesc aprobarea finantarii unei expozitii de pictura,moment in care presedintele consiliului local spune : "ai ma ca sunt baiati buni, am dat noi la handicapati ieri bani, nu le dam si lor?" asa tratament, asa viata au giurgiuvenii si nu numai. Concluziile le trage voi.
PS: primarul zice ca "nu as vrea sa inducem in eroare electoratul"

e greu sa minti, sa reciti proza de manipulare si sa te si ascunzi in acelasi timp !



----------------------- tragem linie ! -----------------------------

Pe scurt:
proiectul este in derulare - suntem in faza de proiectare solutii

expozitia va avea loc la inceputul verii, CU SIGURANTA .(fie ca va fi cu sprijinul primariei, fie ca va fi pe cont propriu)

contramandarea evenimentului - ne da timp pentru a veni pe simeze cu solutiile exacte, pentru cosmetizarea planselor existente, stabilirea unui discurs cu un impact mai mare asupra giurgiuvenilor si investitorilor.

PE BLOG: prezentarea materialelor ce urmeaza a fi expuse IN VARA - va contiua; va asigur ca materialele prezinta interes general si va vor construi o imagine reala a ceea ce inseamna viata unui oras si psihologia maselor.

Harta de repere - Turistice GIURGIU

Pentru ca distribuirea pe strada in Giurgiu, a astfel de material este aproape inutila, pentru cei interesati si deloc pentru cei dezinteresati, am editat harta de jos!

Scopul principal este familiarizarea cu imaginea de ansamblu a orasului,plan si mai ales repere, scop care duce la intelegerea mai usoara a planselor ce vor fi expuse la turn si in port (dupa cum scrie si in invitatia de sus); si bineanteles pe blogul acesta!

Intalnire cu viceprimarul - AFLA SI TU !

STRATEGII - PROPUNERI - CE PARERE AU CEI DE LA PRIMARIE ?



Luni 5 aprilie, am fost invitat la o sedinta in primarie, la care au participat:

-viceprimarul
-reprezentant ADP
-dir. urbanism Giurgiu
-reprezentant dep. proiecte europene
-3 profesori universitari, fac. Arhitectura Peisajului - USAMVB
-2 studenti - Arhitectura peisajului.

Surpriza pentru mine, cat si pentru cei trei profi, a fost interesul si deschiderea aratata de oficialitati inca de la inceputul colaborarii in proiectul de planificare teritoriala si arhitectura peisagera "Giurgiu oras la Dunare". (si tot degeaba! dar trebuie apreciata deschiderea... sunt foarte putini dispusi, mai alesin campania eletorala)

Sedinta a avut ca scop, definirea termenilor expozitiei anuntata in postarea trecuta .
Detaliile si itinerariul , cat si forma sprijinului acordat de primarie au fost principalele teme, cat si prezentarea analizelor sitului studiat.
Dupa stabilirea termenilor au venit si discutiile libere, in care am reusit sa-mi indeplinesc o dorinta mai veche, si anume, aceea de a-i intreba pe cei de la primarie ce au ei in cap cand fac toate aiurelile de parcuri, baruri in monumente, trotuare cu senzatii tari, si tot asa.
Spre bucuria mea, chiar am fost lamurit!

FAPT: primaria nu raspunde si nu are in subordine toate departamentele din oras(ex: cultura si patrimoniu, mediu, s.a)
Astfel ca nu prea mai tine injuratura cu primaria..... trebuie sa "tintim" mai bine !


Sa incepem! Dobitocii de la cultura sunt cei vinovati de pierderea monumentelor din oras!
Netrebnicii si spagarii de la mediu sunt cei care dau aprobari pentru distrugerea padurilor si ostroavelor.
Si.... tot asa! ati prins ideea!

Cei de la primarie sunt direct interesati de propunerile noastre, avand in vedere ca specialistii locali sunt NU, asazisul peisagist al orasului e bun de dus la sapa, si tot asa... oamenii au experienta, dar sunt totusi o mana de oameni care conduc agregatul.
"Idei proaspete"- se vrea ! si ACUM AU!



Se intentioneaza un proiect la cetate ! Ce ai vrea sa se intample cu ruinele cetatii ?

INVITATIE

VA ASTEPTAM ....DAR NU CUM COMENTATI VOI PE BOLG CA..... E DEJABA !

Sala de bal a giurgiuvenilor

RUINELE UNEI CLADIRI - MONUMENT
RUINELE UNUI SPATIU IMPORTANT PENTRU GIURGIUVENI
RUINELE UNEI "FABRICUTE" DE AMINTIRI FRUMOASE







Momentan atat stiu, aceasta cladire a avut ca functiune, sala pentru serate, spatiu de socializare, pol cultural, spatiu in care se desfasurau: petreceri, nunti, botezuri,activitatide tipul: bowling, ping-pong si tot asa, ati prins ideea !
"Cu intrare foarte dichisita, muzica buna si altele, venea lume ca la balamuc!" Localnicii din zona, par destul de nostalgici, si, din atitudine am observat ca se mandresc cu ce au avut, si cu faptul ca in zona sunt printre primele locuinte colective construite in oras.

Ca locatie puteti vedea pe linkul "Fotografii Giurgiu" - sau pe google maps.
Pour les connaisseurs: vis-a-vis de intrarea in fosta fabrica de zahar "Danubiana"

Daca mai stiti ceva despre aceasta cladire si istoria ei, va invit sa completati informatia !

bucurie curata

Hristos a inviat !


Revenim, voiosi, acum ca sarmalutele si drobul sunt in drum spre delta dunarii, sub o forma sau alta !
Am auzit ca a fost "distractiv" orasul in timpul sarbatorii de... de toate, ca lumea nu prea stia ce sarbatoreste,dar, sigur, era ca vine de la primar, si trebuie sarbatorit !
Felicitari oraganizatorilor si initiatorilor mitingului aviat, copii hadeti sa-i aplaudam !
Si copii, acum trebuie sa radem (daca aveti ceva pietre, gume, si tot asa, nu ezitati), de caravana electorala, pardon! "CARAVANA LU AXINTE" ! un fel de hazna la care nu poate ajuge vidanja !Dar aici este o parere, pe langa alte 20/30.000 de pareri care sunt cu siguranta fix opusul !
Fara sa insist, ma opresc aici cu observatiile, asteptand OBSERVATIILE VOASTRE.


Probleme ce urmeaza a fi dezbatute si alte publicari(din zilele ce urmeaza):

-Hotelul "Victoria" - Istorie in imagini
-Centrul orasului dealungul timpului - carciumi
-Povestea statuii lui Vlad Tepes - "baiatu' cu tepele din fata primariei"
-Rezevatia arheologica "Malul Rosu" - primul mouse opitc folosit in neolitic.
-Simulare 3D a cetatii giurgiului
- si altele.................

( daca aveti ceva propuneri de subiecte sau investigatii - astept )