In Giurgiu ca si in multe alte orase din romania, gradina tipic romaneasca este puternic reprezentata si conservata, fiind in continuare un reper socio-cultural, o reprezentare a proprietarului in fata comunitatii.
Voi incepe o serie de postari pe acesta tema pentru a intelege unul din evenimentele anuntate anterior, si anume "Gradina Romaneasca" - la Muzeul Taranului Roman.
Pentru inceput :
Dacă însă casele sunt joase, mici, cu igrasie multă, fereşti prea mici, dacă au vara praf, muşte şi purici, iarna noroi cleios până la gleznă, dacă n-au apă, n-au canal, au însă aerul şi verdeaţa nenumăratelor grădini care purifică totul. Nu e casă oricât de mică, care să n-aibă la poartă un salcâm înalt cu zdravene rădăcini ce scofâlcesc trotuarul şi o bancă la stradă, pe care stau bătrânii în papuci, cu giubea îmblănită cu vulpe, căciulă de oaie în cap şi cu gândul pierdut în amintiri trecute. Aşa de odihnitoare şi de răcoroasă e verdeaţa, încât în casă intră mahalagii doar iarna ori când vin musafiri de soi. în curte şi la stradă îşi petrec ziua nevestele, în timp ce bărbaţii sunt în oraş cu slujba, şi când nu se iau la ceartă de peste trei garduri cu vocea ascuţită, pândite cu ochi sticloşi de celelalte vecine, se adună frumos de clevetesc lucrând sau gătind.
(Henri Stahl – Bucurestii ce se duc – ed. Dominor, p. 84)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu