2012 si ochiul inca vede

    Prima postare din an, ceva presiune, si peste acest fapt vine si absenta postarilor in ultimele luni. Ca sa-mi clarific importanta acestei prime postari din an nu trebuie sa uit cate s-au adunat, cate nu au fost spuse aici, dar un lucru este cert : nimic nu a fost ignorat sau neobservat; doar ca pojghita de "mizerie" parca s-a ingrosat uneori peste putinta mea de a distinge jegul autentic de mizeria umana. Dar sa nu o luam asa tare de la inceput.


  Ce m-a determinat sa vin cu aceasta prima postare acum si nu mai devreme sau mai tarziu , este rugamintea unui bun prieten al acestui proiect ce vrea sa atraga atentia asupra unei constructii de patrimoniu ne clasificata din orasul cu turn si farfurie ciobita. Ca sa nu o lungest trec direct la subiect si dau cuvantul domnului Florentin Breazu, muzeograf in cadrul muzeului de istorie Teohari Antonescu.

S.O.S.! Se fură ferry-boat-ul

                       Valorificarea urbană a zonei portuare după 1990 implica obligatoriu protecţia lucrărilor arhitecturale de valoare care fac parte din fondul patrimoniului tehnic şi industrial naţional. Aici avem în vedere clădirea Căpităniei Portului (dată în folosinţă în 1945), podul Bizetz, instalalaţia ferry-boat-ului (1940).

imagine de la inaugurare (23.iunie.1941)

 Dacă podul Bizetz încă nu a căzut, clădirea Căpităniei este aproape goală, locatarii diferitelor autorităţi şi instituţii şi-au găsit, la propriu, un loc mai cald. De ceva vreme a luat amploare despuierea de tot ce este metal (feros şi neferos) a instalaţiei de ferry-boat, mai bine spus a podului de acces. Partea finală, de ramificaţie, există încă  numai datorită vecinătăţii cu atelierele Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos, Secţia Giurgiu, unde sunt ancorate pontoane şi nave care deservesc această societate.


nava "Sofia" ce a deservit ferryboatul

                   Poate nu ştiu mulţi dintre noi, dar chiar există o intenţie serioasă cu privire strict la această zonă. Prin Hotărârea nr. 1572 din decembrie 2007 a Guvernului României  s-a instituit un nou regim juridic privind porţiunea de teren cuprinsă între şoseaua Portului şi fostul Şantier Naval, în vederea construirii unui nou cartier de locuinţe (în regim ANL).  Vechea instalaţie de ferry-boat care urma să intre în conservare, nu a avut niciodată statutul de monument istoric din categoria patrimoniului tehnic şi industrial, cu toate că autorităţile locale au afirmat că doresc acolo o „zonă muzeală”. La articolul 2 al acestei Hotărâri se stipulează: Se aprobă transmiterea instalaţiei Ferry-Boat, construcţie specială situată in municipiul Giurgiu, Şos. Portului, km 71+839, aflată în stare nefuncţională, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflată în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate – C.F.R.  S.A. –  în domeniul public al municipiului Giurgiu şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu, în vederea realizării unei zone muzeale în aer liber, crearea unor spaţii


 verzi ornamentale şi de protecţie, extinderea zonei de faleză şi a amenajării specifice acesteia.  Declanşarea operaţiei de clasare din oficiu ar fi protejat obiectivul de o eventuală dispariţie peste noapte. Deocamdată instalaţia mai prezintă ceva din ceea ce a  fost o  premieră a transporturilor din istoria României, acolo unde Giurgiu se numără printre fruntaşi! Dacă aceşti căutători de fier vechi, nişte infractori ordinari, se vor dota cu aparate tehnice ( electrice ori cu acetilenă), care totuşi necesită transport cât şi  un „mediu adecvat de muncă”, atunci  vom vorbi la trecut de acest lucru, cu toate că intenţii au fost! Istoria, ca şi politica sunt viabile atât a timp cât respectă un minim de adevăr. Restul, e tăcere! O tăcere care demonstrează complicitatea tuturora la dezastrul în care trăim!

             Este un apel la factorii responsabili pentru a apăra efectiv ceea ce a mai rămas din istoria Dunării la Giurgiu.

Terminalul asa cu arata in 2007

PS. Nava cu zbaturi, Cetatea, construită la Turnu Severin in 1903, era ultima dovadă că aici la Giurgiu s-au întâmplat multe lucruri frumoase din istoria noastră navală! Recent a fost achiziţionată de o firmă privată, care nu ştim dacă va decide să poposească la Giurgiu sau o să ia drumul altor locuri de aici din Romania sau din Europa. Să sperăm!! 

 Gara ce deservea zona  

Imagini de astazi :