RUINELE UNUI SPATIU IMPORTANT PENTRU GIURGIUVENI
RUINELE UNEI "FABRICUTE" DE AMINTIRI FRUMOASE
Momentan atat stiu, aceasta cladire a avut ca functiune, sala pentru serate, spatiu de socializare, pol cultural, spatiu in care se desfasurau: petreceri, nunti, botezuri,activitatide tipul: bowling, ping-pong si tot asa, ati prins ideea !
"Cu intrare foarte dichisita, muzica buna si altele, venea lume ca la balamuc!" Localnicii din zona, par destul de nostalgici, si, din atitudine am observat ca se mandresc cu ce au avut, si cu faptul ca in zona sunt printre primele locuinte colective construite in oras.
Ca locatie puteti vedea pe linkul "Fotografii Giurgiu" - sau pe google maps.
Pour les connaisseurs: vis-a-vis de intrarea in fosta fabrica de zahar "Danubiana"
Daca mai stiti ceva despre aceasta cladire si istoria ei, va invit sa completati informatia !
2 comentarii:
Am mai aflat ca aceasta cladire a fost ridicata pentru a deservi angajatilor de la fabrica de zahar, ca si cantina! Apoi au inceput sa organizeze nnunti si tot asa....
Buna ziua,
Numele meu este Ion Paraschivescu si urmaresc de ceva vreme postarile de pe blogul dumneavoastra.
Va felicit pentru munca depusa de a scoate la iveala istoria acestui oras!
Sunt nascut in Giurgiu si, desi am plecat din acel oras in urma cu 30 de ani, nu am incetat niciodata sa ma simt giurgiuvean.
Am fost intotdeauna fascinat de istoria acestui loc si pot spune ca am si trait-o timp de 20 de ani cat am locuit acolo.
Am fost martorul stricarii rondului din jurul Turnului ceasornicului denumit “farfurie”, precum si a impozantelor cladiri din zona centrala – in anii ’70 – loc in care ulterior s-au cladit blocurile “Romarta”, “30 Decembrie” si “blocul turn”.
Imi amintesc frumusetea cladirilor demolate si configuratia strazilor din jurul pietei – lucruri care confereau acelei zone un farmec aparte de oras asezat, cu istoria scrisa in fatadele pline de personalitate ale cladirilor respective.
Din nefericire acestea au fost distruse de comunisti, si, tot din nefericire, sunt din ce in ce mai putini oameni care isi amintesc despre frumusetea disparuta a acestui oras.
Am locuit in zona Fabricii de zahar si imi amintesc de vremea in care acel cartier era plin de viata, cand sirena fabricii suna in fiecare zi la 6:45 si 7:00 dimineata si seara, cand strada era plina de camioane si carute care duceau sfecla la fabrica, forfota celor din cartier care intrau in scimb, multimea de oameni care duminica trecea spre si dinspre stadionul Anastasovici (persoana pe care am avut ocazia sa o cunosc in copilarie)...
Referitor la pozele postate pe blog cu cantina fabricii de zahar, va pot spune ca imi amintesc perfect de felul in care arata respectiva constructie in urma cu 30-40 de ani, atunci cand era inca functionala.
Aceasta facea parte dintr-un complex de cladiri ce a fost construit odata cu fabrica de zahar si, impreuna cu blocurile din jurul parcului, deserveau personalul fabricii.
Dupa 1914 cand a inceput constructia acestui complex, viata cartierului Smarda s-a schimbat definitiv trecand de la o firava tentativa de urbanizare la stadiul unui cartier organizat, care pulsa de viata.
Imi amintesc si de sala de popice care se afla peste drum de cantina, si de clubul fabricii care se afla in partea dinspre fabrica a blocului din stanga parcului.
Complexul construit acolo, se aseamana intrucatva modelului Ford sau celui al lui Malaxa – industriasi care au adus aproape de uzinele lor locuintele angajatilor si o serie de facilitati pentru acestia: cantina, club, gradinite, locuri de recreere...
Eu nu am apucat sa vad pentru ca eram prea mic, dar parintii mei au fost contemporani cu functionarea in aer liber a unui cinematograf in acel parc, precum si cu balurile care se desfasurau acolo, parcul fiind prevazut cu ring de dans si chiosc de fanfara.
Imi amintesc totusi, ca la capatul blocului in care am locuit (cel de langa biserica Sfanta Treime) se afla o constructie sub forma de trunchi de piramida octogonala, cu peretele dinspre parc povarnit, si care avea o scara in spirala care urca pe platforma de sus a acesteia.
Toti cei din cartier o numeau “bisericuta” dar forma acesteia amintea mai degraba de o constructie musulmana. Pe platforma de sus exista si un fel de altar monolitic de aceeasi forma cu constructia respectiva. In anii ’70 a venit un buldozer si a daramat-o, stergand pentru totdeauna inca o bucatica de istorie...
Aceasta constructie fie avea destinatie religioasa, fie facea parte din complexul celui de-al doilea sant de aparare al cetatii, dincolo de Tabia mare.
V-as ruga daca detineti date referitoare la aceasta constructie, sa mi le transmiteti si mie pe adresa: pescu111@gmail.com
Va multumesc anticipat si va voi urmari in continuare postarile cu deosebit interes!
Toate cele bune,
Ion Paraschivescu
Trimiteți un comentariu