Gradina "Aleiul" - Schimbarea la fata a orasului Giurgiu

Gradina Alei, cum ii spunem astazi, a fost construita intr-o perioada tumultoasa a orasului, fara eforturi prea mari stabilidu-se nevoia unei gradini.
Inainte sa va spun exact evolutia gradinii, stabilesc, cateva repere istorice din perioada 1830-1840:

-1831 (20 aug.) Ing. Arh. Moritz von Ott - 35 ani, incepe planul de sistematizare al orasului.

-1831 - 1832 Se realizeaza Faimosul plan de sistematizare al Giurgiului - concentric radial.

-1834 * (primavara) Incepe constructia inchisorii din oras.
* Atelierele Navale Giurgiu lanseaza pe Dunare prima nava comerciala sub Pavilion Romanesc - "Marita" (nava cu panze)


* (4 nov.) va fi daramata Poarta Mihailovna, una dintre cele 4 porti ale orasului - cetate Giurgiu

Drumurile din aceata perioada aveau numele:
- Drumul Untului - Lega Lunca Dunarii de Campia Burnazului
- Drumul Banului - Lega Giurgiu de Capitala (drumul mare sau drumul domniilor).
Cred ca se potrivesc in continuare numele acestor drumuri!!!

ISTORIA GRADINII "ALEIUL"


Nu intotdeauna s-a numit Gradina Alei - candva "Gradina Gen. Foch" - ca si strada ce ducea de la turn la aceasta(acum strada din spatele Teatrului Valah)

«In anul 1831 s-au sadit primele doua randuri de arbori in gradina Aleiului, s-a nivelat terenul cu nisip si s-a construit « parmalac » (ingradire de lemn) de jur-imprejur. In anul 1835 s-au fixat patru felinare, iar in bugetul orasului s-a prevazt la cheltuieli suma de 46 lei, din care sa se cumpere 20 de ocale de lumanari de seu pentru felinare.

Dupa alti doi ani (1836) s-au fixat sase banci si s-a asternut un alt strat de nisip. In aprilie 1840, Prefectura judetului a trimis magistraturii (primariei) orasului doua sute de tei pentru a fi saditi in Alee si tot in acel an s-au stabilit patru paznici, doi ziua si doi noaptea, care sa supravegheze plantatiile si ingradirea. In gradina se afla un bufet si un pavilion pentru muzica.

(TEIUL DEVINE ARBORE EMBLEMATIC PENTRU ORASUL GIURGIU)

In anul 1903, s-a ridicat in aceasta gradina, bustul lui I.C. Bratianu, apoi celelalte statuette au fost aduse din parcul medicului Apostol Arsache, din satul Parapani(vedea), parte din ele fiind fixate in gradina centrului("la farfurie").

1920 - A fost edificat ansamblul monumental dedicat armatei franceze, (cu acelasi prilej parcul primeste numele de "Parcul Maresal Foch", recompensa recunoscatoare a meritelor exceptionale ale Comandantului Trupelor Aliate din Balcani) simbolizand cele 4 puteri aliate din razboiul de la 1916.

1941 (21-23 IAN.) Rebeliunea legionara la GR. ocupa Prefectura si distruge Cazinoul din Gradina Alei.

UNIREA din 1918 sarbatorita la Casinoul din Gradina Alei -Fotografie de grup cu mai marii

1938 - Se amplaseaza bustul lui Mihai Eminescu - sculptor Cornel Medrea.
(Mihai Eminescu a fost hamal in portul Ramadan - Giurgiu, aprox 6 luni)

O imagine absolut superba primita de la domnul Breazu caruia ii multumesc de zeci de ori pentru ajutorul oferit. Atosfera exceleta asa cum mi-o povestea tacamio, care si el bea sifon si manca o prajitura la cariuma din Gradin Alei! Cafeneaua, defapt, avea un renume exceptional, pentru vederea catre canalul Sf. Gheorghe(Cama) si implicit catre Dunare, si amplasarea in apropierea chioscului de fanfara, care canta in fiecare week-end (chestie care spore surprinderea mea...se intampla si astazi - vara numai)

Carziuma de astazi este a unui proprietar mai putin axat pe eleganta si rafinament cat pe bani si iar bani, amenajata cam fara gust ca sa nu spun de rahat si... cu acea terasa extinsa ilegal (ma repet dar ma infurii de fiecare data cand ma gandesc la incultura si ignoranta unor oameni-se stiu ei)!!!

Din anul 1977, in acest parc s-a amenajat “Aleea Eroilor”, care expune busturi ale unor eroi cazuti in razboiul pentru independenta de la 1877, realizate de sculptori cunoscuti : Boris Caragea, Constantin Popovici, Horia Flamndu, Vasile Gorduz, s.a. Acest ansamblu monumental memorial expune 23 de busturi turnate in bronz. »

IN COMUNISM:

"La caprioara" prima fanta arteziana facuta de comunisti in Giurgiu ca si partea de jos a acestei gradini, facuta cam tot in acea perioada.

Cine nu avea poza la "4 pietre" nu era cool... adica oamenii totusi stiau unde sunt si ce-i cu pietrele alea!!!

Mic indreptar turistic Nicolae Ilinca si Dan Capatana – Giurgiu Ed. Sport-Turism Bucuresti, 1986.
Compendiu Monografic Giurgiu - 2005
Film monografic - 1928

Poate acum intelegem mai bine nevoia de a pretui ce avem, de a promova si proteja. Atmosfera din acea perioada a "agitatului" oras Giurgiu, in cale calestile rasunau pe pietrele slefuite din cetate cu care era pavat orasul, domnitele boierilor ieseau in Gradina Aleiul la promenada si la "un racoritor" tarandu-si rochiile complicate pe aleile inguste, parfumul florilor si mai ales al teilor alaturat muzicii naturii unde pasarile neancetat cantau - aproape frenetic.

Acum, multe nu mai sunt, dar nu ne impiedica nimeni sa traim o parte din acea atmosfera .

O rugaminte am , NU MAI MERGETI LA TERASA DIN ALEI.... Urbanistii , proprietarii barului cat si clientii nepasatori, ii consider vinovati pentru distrugerea monumentului Gradina Alei, prin interzicerea accesului catre parterul gradinii prin aleea principala, prin defrisarea arborilor ocrotiti, tei in special si castani, prin pavarea spatiului verde cu biscuiti.

Urmatoarea postare va fi despre Porturile Giurgiului, cu imagini si citate din jurnalele calatorilor din vremuri de mult apuse!!!

"Gradini Romanesti"

Tot in intampinarea evenimentelor ce urmeaza a se petrece (anuntate anterior), vin cu acest citat:

Şi grădina şi-a avut şi ea soarta ei. Mama adora florile în general şi grădina asta. în special. Şi era o grădină foarte frumoasă, cu bazin, cu chioşc, cu mese. care se puneau de zilele părinţilor mei. la Sfântul Petru şi la Sfânta Măria, în iunie şi în august, când era totul mai înflorit şi mai bogat în frunzişuri. Erau nişte tăblii lungi care se puneau, pentru că veneau zeci de persoane, nu ştiam niciodată câţi vin, cum se obişnuieşte la onomastici. Şi era plin de trandafiri, de clematite, erau foarte mulţi pomi. stăteam la umbra lor. Farmecul acestei grădini, asta era opera mamei, operă care s-a distrus, pentru că acum grădina este cu totul banală. Pe vremea mamei, de câte ori plecam cu maşina din Bucureşti, şi plecam foarte des. la prieteni, la conace, treceam prin atâtea sate...Şi-odată mama sărea aşa. ca la incendiu: Opreşte, Gheorghe, opreşte! aşa, şi se dădea jos şi începea o conversaţie cu leliţa, vroia să ştie cum se cheamă florile astea, cum se cresc. Erau flori de câmp, flori de ţară. din astea erau. Şi pe urmă se ruga: Nu-mi dai şi mie o rădăcină? Că ţi-o plătesc! Aşa că ne-am ales cu iot felul e flori de la munte şi de la şes şi de la deal. Mama avea. cum se spune pe franţuzeşte, la main verte, pe ce punea ea mâna. prindea sigur. Ea Ic sădea, nu lăsa pe nimeni altcine¬va, ca era mereu cu săpăluga în mână. Or, grădina asta era plină de crăiţe, de zorele de toate soiurile şi culorile. Dar cum erau aranjate, cum erau puse toate! Era într-adevăr, cum să vă spun...când eram mică, eram încredinţată că părinţi mei nu ar fi avut atât de mulţi prieteni cum au avut, dacă n-ar fi fost grădina. Fiindcă se crease acolo, pe acest teren foarte mare. o vrajă...Nu era vorba de un singur rond. Toată lumea avea un rond cu trandafiri, or aicea...Bine, aveam şi trandafiri, ne duceam să-i cumpărăm în afara oraşului. Aveam multe plante nobile, dar amestecul acela de flori de câmp, de deal, de munte, era extraordinar. Se crease acolo un microclimat. Adică întotdeauna în grădina aceasta, chiar şi în cele mai toride zile. se păstra răcoarea. Şi aici am să închei cu ceva neobişnuit, cu un ecou din Franţa. Eu v-am mai spus că am avut un prieten foarte bun, care a murit, Jean Chevalier... (…)
Am vizitat şi grădina lui Claude Monet. Dar pentru mine, uluitoare a fost grădina mult mai puţin celebră a lui Jean Chevalier. Aici era o alee mare, care ducea spre casă. o alee ca de castel. Casa era nu un castel, ci numai o casă cu un etaj. Margueritte, care-mi telefonează şi acum. a rămas să pregătească ceva în casă, iar eu am pornit cu Jean prin grădină: Hai s-o vezi! Când am ajuns acolo şi am văzut-o, el s-a uitat la mine cu un fel de îngrijorare, aşa: Irene...qu'avez vous? Ştiu eu ce aveam? Că aşa ne spuneam, eu îi spuneam Jean şi el îmi spunea Irene. Parcă aşa a întrebat, nu ştiu cum a spus exact, dar i se părea că sunt pe altă lume. Fiindcă asta este grădina noastră, am spus. e grădina noastră din Strada Sfanţul Elefterie din Bucureşti. Jean m-a întrebat: Şi cine a făcut grădina aceea? Eu zic: Mama. Jean a insistat: Şi când s-a întâmplat asta? Zic: Prin anii 1925-1930. La care, şi cu asta vreau să închei, pentru că este ceva adevărat şi nici acum nu pot să vorbesc despre asta fără emoţie, el zice: Mais votre mere avait ele une personne tout à fait extraordinaire! Am şoptit: Mmm, nu era extraordinară. Zice: Ba da. Spui că asta se întâmpla prin anii treizeci. Păi. in anii aceia, nimeni nu se gândea să amenajeze astfel o grădină. Aici sunt la modă de numai doi ani. Grădina mea este făcută de un grădinar specializai, după moda de acum. Să ai o asemenea grădină cu zeci de ani în urmă. prin '27, prin '28, este cu adevărat extraor¬dinar! Adică, sublinia el. nimănui, nici în Franţa, nici în altă parte, nu-i venise pe atunci ideea să facă o asemenea grădină. Deci, aşa vreau să rămână mama. Maria o chema, în amintirea mea, ca o făcătoare de grădini, acesta a fost lucrul cel mai important realizat de ea. (Victoria Dragu Dimitriu – interviu cu Irina Eliade – Poveşti ale doamnelor din Bucureşti – ed. Vremea, 2005, p. 46-48)


In acelasi spirit:

"Gradina Alei" si "Rondul de la turn" , au fost primele spatii verzi publice de promenada si agrement din Giurgiu, pe atunci "comuna".
Acum, as vrea sa stiu care din ele va intereseaza mai mult, pentru a dedica urmatoarele postari uneia sau alteia !